ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

 

 

 

 

Tu, al doilea, te-am vrut,

Dar nu am avut nevoie de tine.

M-am ghemuit sub umbrela

Inchisa la lume.

Am trait, am respirat in negura langa tine

M-am micsorat sa intru in tipare,

M-am multumit sa vad zambete

Dar nu pe fata mea,

M-am mintit ca fericirea mi-o aduci tu.

Dar in suflet a dospit dorinta

Carnala, de vise, de viata, de emotii

Sa simti e un privilegiu, esti inca viu

Suferinta e dalta mesterului

Las-o sa taie in tine forme nebanuite

Tine lumina vie in mintea ta putreda

Rasare soarele pana si in transeele de lupta

Nu astepta o mana sa te ridice,

Taraste-te sau zboara dar mergi inainte.

Lasa armele jos, nu te lupti cu nimeni

Da-ti tie iubire si lasa sa invie

Respectul, aprecierea si acceptarea de sine

Esti perfect de imperfecta accepta-te.

Primul te invata iubirea si suferinta deplina

Cand il pierzi te inchizi la viata, la orice traire

Il accepti pe al doilea cu o singura conditie

Daca pleaca sa nu doara.

Cum inchizi o usa se deschide alta

Deschide usa spre tine si o sa gasesti linistea

Nu fugii de singuratate e sublima

Libertate este sa traiesti fericit tu cu tine

Urmareste-ti visurile cu aviditate

Traieste cu sete ca si cum nu ar fii maine

Dar cu respect de sine.

Uita-te in oglinda si fii mandra de tine

Nu poti schimba cine ai fost ieri

Dar poti alege cine sa fii maine

Scutura-ti umerii de povara visurilor neimplinite,

Creeaza o noua cale fara noduri de intersectie.

Tot ce iti zace in imaginatie transforma in realitate

Nimeni nu stie ce poti face sau nu

Asculta doar vocea din tine.

Aduna piesele de puzzle si asambleaza-le frumos

Uita-te la el la batranete si spune ” Ce frumos ”

Implineste-te pe tine si os a vina si o mana

Ce o sa impleteasca frumos realitatea cu visurile.

Leave a Reply