Tu, al doilea, te-am vrut,
Dar nu am avut nevoie de tine.
M-am ghemuit sub umbrela
Inchisa la lume.
Am trait, am respirat in negura langa tine
M-am micsorat sa intru in tipare,
M-am multumit sa vad zambete
Dar nu pe fata mea,
M-am mintit ca fericirea mi-o aduci tu.
Dar in suflet a dospit dorinta
Carnala, de vise, de viata, de emotii
Sa simti e un privilegiu, esti inca viu
Suferinta e dalta mesterului
Las-o sa taie in tine forme nebanuite
Tine lumina vie in mintea ta putreda
Rasare soarele pana si in transeele de lupta
Nu astepta o mana sa te ridice,
Taraste-te sau zboara dar mergi inainte.
Lasa armele jos, nu te lupti cu nimeni
Da-ti tie iubire si lasa sa invie
Respectul, aprecierea si acceptarea de sine
Esti perfect de imperfecta accepta-te.
Primul te invata iubirea si suferinta deplina
Cand il pierzi te inchizi la viata, la orice traire
Il accepti pe al doilea cu o singura conditie
Daca pleaca sa nu doara.
Cum inchizi o usa se deschide alta
Deschide usa spre tine si o sa gasesti linistea
Nu fugii de singuratate e sublima
Libertate este sa traiesti fericit tu cu tine
Urmareste-ti visurile cu aviditate
Traieste cu sete ca si cum nu ar fii maine
Dar cu respect de sine.
Uita-te in oglinda si fii mandra de tine
Nu poti schimba cine ai fost ieri
Dar poti alege cine sa fii maine
Scutura-ti umerii de povara visurilor neimplinite,
Creeaza o noua cale fara noduri de intersectie.
Tot ce iti zace in imaginatie transforma in realitate
Nimeni nu stie ce poti face sau nu
Asculta doar vocea din tine.
Aduna piesele de puzzle si asambleaza-le frumos
Uita-te la el la batranete si spune ” Ce frumos ”
Implineste-te pe tine si os a vina si o mana
Ce o sa impleteasca frumos realitatea cu visurile.