ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

 

 

” Toți spunem că ne dorim copii fericiți, fericiți și sănătoși, dar in realitate nu vrem asta. Vrem de fapt ca ei să fie ca noi sau mai buni decât noi. Din punctul ăsta de vedere, noi, oamenii suntem complet lipsiți de imaginație. Nu suntem echipați pentru posibilitatea ca progeniturilor noastre să le fie mai rău decât nouă. Dar cred că a pretinde altfel ar însemna să cerem prea mult. Ar fi un obstacol in calea evoluției speciei – dacă fiecare dintre noi ar fi intens conștient de ceea ce ar putea merge prost, nimeni n-ar mai face copii.”

 

Cartea aceasta este claaar în topul preferințelor mele. Este complexă și cuprinde viața a patru prieteni cu toate emoțiile, eșecurile, succesele și transformarea lor de-a lungul vieții. Este reprezentat în mod sublim evoluția și/sau involuția realațiile dintre ei, drumul fiecăruia  și a legăturii care ramane între ei indiferent de diferențele care sunt din belșug.

Este o carte sensibilă ce cuprinde împletirea aspectelor vieților individuale, sentimentul de izolare în care ne zbatem fiecare, sentimentul de eșec și pierdere. Dar oare este o pierdere sau incapacitatea noastră de a ne bucura de ce avem? Tendința de a alerga dupa mai mult, de a avea impreia că trebuie să ajungem la o linie de finish unde o sa fim fericiți ne orbeste să vedem ce avem în jurul nostru.

Este o carte despre prietenie, despre cum indiferent de unde ne duc valurile vieții există o sfoara invizibila care ne leagă de cei pe care îi iubim. Prietenia te învata să accepti, să fii acceptat și sprijnit în moduri în care nu iți puteai imagina că există, să simti că dacă te lovești de asfalt o sa fie cineva care iți întinde mana. Este un amalgam de sentimente exprimat în cuvinte amestecat cu suspans și iubire.

Leave a Reply