ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

 

Nu îmi amintesc exact ce vârstă aveam când am citit cartea lui Mihail Sadoveanu dar simt și acum senzația pe care mi-a lăsat-o. Mi-a deschis ușa spre o lume care se schimbă permanent, ia forme și culori diferite, o lume ca un carusel ce te poartă spre înălțimi și adâncuri.

Prima carte a sădit în mine curiozitatea, a ridicat cortina banalității și mi-a arătat o lume cu posibilități infinite. A fost cartea care m-a învățat că între coperți pot găsi atât refugiu cât și un prieten care nu m-a dezamăgit niciodată, m-a așteptat cuminte să dau pagină după pagină și m-a ajutat sa pictez în imaginația mea noi forme și peisaje.

Este o cartea a cărei amintire o port cu drag și la care mă întorc din când în când. Cititul pentru mine nu este un hobby, este o necesitate. Fiecare carte citită mi-a crescut curiozitatea și dorința de a descoperi mai mult ca un aluat moale care crește și dă peste bol. Legătura mea cu cărțile este veche, stabilă și o să fie la fel de puternică și protectivă ca o haină veche ce ma învelește în zilele geroase.

Pentru voi care a fost cartea deschizătoare de drumuri pavate cu povești?

Leave a Reply