ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

 

” În confruntarea cu părinții , aceștia arată și imaginea pe care ei o au despre sine și pe care tinerii uneori încă nu au cunoscut-o. În confruntarea cu imaginea de sine a tatălui sau a mamei, tinerii își descoperă propria imagine de sine. Împrejurarea în care copiii descoperă partea de viață netrăită a părinților și, de regulă, o ridică pe aceasta la rangul unei valori pe care ei, tinerii, vor s-o trăiască acum, recuperând-o. Ceea ce trezește uneori invidia părinților, anume faptul că tinerii trăiesc lucrurile pe care ei și le-au refuzat. Netrăitul, care ar fi trebuit de fapt trăit, umbra, are aici o deosebită însemnătate.”

” Desprinderea este un compromis între ceea ce pretinde propria viață de la om și ceea ce pretinde lumea înconjurătoare, în ultimă instanță tatăl, mama, profesorii, pătura socială în care trăim.”

”Mai puțin pusă în cârca femeilor, dar dureros menționată este nesiguranța acestora în munca extradomestică. Femeile știu că depun adesea o munca de calitate, totuși valoarea acestei munci nu le este  clară. Ele au tendința de a mai îmbunătăți câte ceva sau de a nu garanta pentru valoarea muncii lor acolo unde așa ceva se cere. Este necesar ca femeile să fie determinate să îndrăgească ceea ce produc în lume. Flaake își explică acest comportament prin faptul că fetele nu sunt confirmate și lăudate, nici de tată, nici de mamă, în chestiuni referitoare la viitoarea lor muncă profesională. Fetele continuă să fie lăudate prea adesea pentru grație, frumusețe, bună purtare, aceste aspecte personale sunt confirmate și împinse ca dezirabile în prim-plan. Flaake propune ca femeile între ele să-și confirm reciproc valoarea muncii lor spre a compensa o lipsă. Acest lucru ar fi de dorit, dar ar însemna și ca femeile să lucreze inechivoc cu ele însele spre a se debarasa de invidie.”

” Căci, să nu ne amăgim, credem adesea că ne trăim propria viață, dar trăim ceea ce ne-au prevăzut complexele paterne și materne dominante. Dispunem atunci de o identitate impersonala, nu de una a noastră.”

Această carte face parte mai degrabă din categoria cărților psihologice și nu din cea de dezvoltare personală. Fiecare copil din momentul în care se naște este format și pregătit pentru viață de mamă și tată indiferent de cât de prezenți sunt în viața lui, de aici fiecare ne alegem cu un complex matern sau patern. Complexele sunt deci însușirile pe care le preluam de la părinți. Aceste complexe pot fi initial pozitive sau negative, materne și paterne.

Până la o vârstă este normal să trăim în aceste complexe dar la un moment dat trebuie să ne rupem de ele și să ne individualizăm, să ne descoperim trăsăturile proprii și să trăim conform propriile principii. Procesul acesta de rupere față de părinți este greu și adesea dureros de aceea mulți nu reușim să îl realizăm niciodată și inconștient ne trăim viața în funcție de patternurile create de părinți. Este interesantă pentru că prezinta o imagine de ansamblu a educației și formării în cadrul unei familii.

Este un pic grea de citit, m-am pierdut in definiții psihologice și mi-a fost greu să țin pasul cu informațiile oferite.

Leave a Reply