ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Ah Bucovina, bucată din Moldova renumită pentru mănăstiri, tradiții și peisaje de vis am avut onoarea să te descopăr. Pentru scurt timp într-adevăr dar nu pentru ultima dată.

Ce să faci în doua zile în Bucovina? Dacă îți organizezi timpul bine și vrei să îmbini obiectivele turistice cu relaxarea reușești să vezi destul de multe. Să începem cu prima zi. După un mic dejun traditional oferit de marea parte din pensiuni și o cafea băută in tihnă afară în răcoarea dimineții ne-am luat alura de turiști și am pornit la drum. De menționat că ne-am cazat într-o pensiune din satul Botuș, comuna Fundul Moldovei (da, chiar așa se numește) . Satul Botuș este relativ bine poziționat și daca vrei să stai în zona rurală cum am vrut noi neapărat trebuie să ai micul dejun inclus pentru că nu găsești nimic de mâncarea pe o rază de mulți km. Și dacă mai faci parte și din categoria celor irascibili când sunt privați de mâncare e musai să ai micul dejun să nu începi vacanța în stil milităresc.

Primul obiectiv a fost Biserica Mănăstirii Voroneț renumită pentru picturile ei atât în interior cât și în exterior. Este o biserică ortodoxă ridicată în 1488, în timpul domniei lui Stefan cel Mare. Impresionant a fost să aflu că a fost ridicată în doar 3 luni si 3 săptămâni și da, este încă în picioare. Picturile în nuanța de albastru numită albastru de Voroneț de pe exteriorul bisericii sunt frumoase prin unicitatea lor dar încă se văd doar pe jumătate din biserică, pe cealaltă  jumătate fiind aproape în totalitate șterse.

 

Cum ador să descopăr viața persoanelor care și-au legat numele de România pe vecie următoarea destinație a fost casa memorială a lui Ciprian Porumbescu din satul care îi poartă numele. Sunt curioasă să văd mediul în care au trăit și s-au format  genii și de multe ori sunt uimită de modestia traiului lor. Se pare că nu au avut nevoie de prea multe pentru a clădi și dărui atât de mult.

Cum e viața la sat, tragi drugul de la poartă și intri în curte. Daca vrei să vizitezi și interiorul modest al casei care este format din două camere poți suna la un număr afișat și vine cineva și îți deschide. Casa este întreținută extrem de bine iar în curte mai sunt un foișor și o statuie a lui Ciprian Porumbescu.

” Eram legat cu atâta duioșie și dragoste de patria mea, de casa mea părintească, încât îmi cădea întotdeauna greu să mă îndepărtez de ea chiar și pentru scurtă vreme. Că această patrie, această casă părintească, adică aproprierea de cei dragi mi-a devenit tot mai scumpă, se înțelege de la sine…”

Mesajul de iubire față de familie și țară este fără cuvinte. Aproape de casa memorială sunt muzeul Ciprian Porumbescu și mormintele familiei Porumbescu.

Muzeul satului bucovinean a fost următoarea oprire. Trebuie să menționez că sunt genul de persoana care vizitează fiecare muzeu al satului românesc oriunde îl întâlnesc. Iar cel bucovinean situat în Suceava exact lângă cetatea Sucevei, este pe primul loc din cele vizitate până acum. Mi-a plăcut că pot fii vizitate în interior toate, sunt scrise peste tot detalii despre zona de care aparțin, sunt descrise ritualurile nașterii și ale căsătoriei. În momentul în care l-am vizitat, o casă era dedicată Mariei Tănase așa că pe vocea ei am citit despre viața ei, am văzut lucruri care i-au aparținut. Am descoperit și cum arată o școală moldovenească. Este un sat complex și mi-a plăcut extrem de mult.

Cetatea de Scaun a Sucevei este exact lângă muzeul satului bucovinean. Zona este bine organizată cu parcare lângă, locuri unde poți bea un ceai, pliante cu informații și oameni drăguți care îții dau detalii despre orice.

Cetatea a fost reconstruită aproape în totalitate. Ajunsese din păcate o ruină așa că munca de reabilitare a fost colosală ceea ce este de apreciat. Este destul de mare, cu multe încăperi de vizitat, cu informații și obiecte care să îți formeze o imagine  a trecutului. Poți urca și sus de unde ai o imagine a orașului Suceava.

Cam atât am reușit să vedem în prima zi în Bucovina. O să revin cu un articol și pentru următoarea zi dacă aveți răbdare să îl citiți pe acesta. Toată zona mi s-a părut îngrijită și bine organizată. Nu știu dacă din cauza turismului încă este o zona tradițională dar este plăcut să vezi că sunt zone și oameni pentru care tradiționalul nu înseamnă doar vechi. Zona are multe de oferit așa că nu poți să vezi tot în doua zile. Asta nu poate decât să mă bucure. Bucovina rămâne pe lista mea de locuri minunate românești care o sa îmi bucure sufletul și ochii în viitor.

 

 

 

 

Leave a Reply