ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

 

 

Un mic dejun tradițional, o cafea băută în mijlocul drumului  ca să văd văcuța vecinilor păscând, apoi, în ritm ardelenesc, plecăm la drum. Știu că toată lumea asociază Bucovina cu mănăstirile dar zona are multe de oferit. Am avut două zile la dispoziție și cum am vrut sa vedem cât mai mult am ales să vizităm doar Biserica Voroneț, asta după ce am citit ca ea este cea mai cea. Așa că pentru a doua zi am avut în plan lacul Colibița și Vatra Dornei. Drumul până la Colibița a fost de vis, peisaje bucovinene superbe, genul pe care le admiri oftând pe internet.

 

Când am ajuns la Colibița starea s-a schimbat. Lacul, ca orice altă creație a naturii, este superb. Este imens, înconjurat de munți pictați de toamnă. Însă poți face poze doar de pe un baraj pentru că cei care se ocupă de lac au vândut tot terenul ce înconjoară persoanelor particulare așa că nu poți coborî pe malul lacului să faci o poză decât dacă ești cazat. Nu ai un loc unde să bei un ceai, era un nămol groaznic și în general era o stare de haos. Este o zonă superbă care necesită îmbunătățiri majore pe care sper să le și primească.

Imagini ale lacului Colibița de pe baraj.

La întoarcere am oprit în Vatra Dornei, oraș micuț care se vede că a fost o stațiune glorioasă în anii comunismului. Nu trebuie să ratați parcul care este renumit pentru veverițe! Toată zona este renumită pentru veverițe de asta au Parcul Veverițelor, Pârtia Veverițelor etc.

În Vatra Dornei nu sunt multe lucruri de văzut dar este plăcut să te plimbi pe străduțe, să vezi câteva clădiri vechi ca Biblioteca Județeană, Hotelul Carol sau Cazinoul care este momentan în proces de reabilitare.

Hotel Carol, Vatra Dornei.

A doua zi a fost pentru liniște, timp petrecut în doi și admirație pentru natură. Drumul spre casă de a doua zi a adus multa recunoștință și iubire.

De ce?

O să aflați în articolul următor.

Multe zâmbete matinale să aveți!

Leave a Reply