ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

” Era urâtă și săracă, în schimb – leneșă și ghinionistă.”

” Dacă am fi trăit altundeva, mai către apus, ne-am fi dus la un stabiliment pentru femei, ne-am fi îmbuibat cu dulciuri și am fi ascultat muzică de cafe – concert. La noi însă, posibilitățile de divertisment pentru trei doamne serioase și destul de grase sunt limitate.”

Am tot văzut cărți ale scriitoarei Rodica Ojog-Brașoveanu în librarii. Cum romanele polițiste românești sunt mai rare (sau nu știu eu de ele), plus că sunt determinată să fac din scriitorii români o prioritate, decizia era luată. În librărie, în fața cărților aliniate am ales una datorită titlului comic. Acasă am descoperit că nu era vorba de un roman polițist, nici măcar de un roman ci 16 povestiri adunate.

Cum sa descriu eu aceste povestiri? Comico – tragice, cu aromă de fabulă, povești de iubire care văzute în lumina realității  se dezmembrează ca hârtia putrezită.

Stilul  ușor, neîmpopoțonat pare al cuiva fără pretenții de scriitor dar care este perfect acordat cu acțiunile derulate și premergător atmosferei de carnaval a cărui strălucire a apus demult.

Scriitoare are un umor aparte, un pic sec, un pic negru peste care presară un pic de ironie. Am savurat cartea ca pe o felie de tort cu multă ciocolată. Da, nu pot trăi fără ciocolată. Adică pot dar ar fi o existență mai…acră. Abia aștept să ajung în fața raftului din librărie și să plec acasă, nu cu una, nici cu doua, ci cu câte cărți ale scriitoarei R.O.B îmi dorește inima.

Leave a Reply