ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Vina este un roman sensibil care lasă în urma lui o tristețe apăsătoare. Deși este prezentată viața unui scriitor, în special viața lui de familie este în prim-plan,  acțiune este povestită atât din punctul lui de vedere cât și a altor personaje. Este un roman plin de  introspecție lucru care pe mine mă deranjează un pic pentru ca îmi place să descopăr personajele nu să îmi fie descrise. Deși romanul prezintă  câteva puncte de acțiune ele sunt prea puțin descrise punându-se accent pe urmările lor în viața participanților. Este un roman cu un iz ușor boem, telenovelistic în care toți sunt perfecți doar personajul principal este plin de defecte. Dar gândindu-ne că marea parte este povestită prin filtrul celui împovărat de vină este destul de logic. Vina ne face să idolatrizam ceea ce am pierdut.

Este un destin trist a cărui cauză îmi scapă pentru că asumarea unui dezastru nu este sinonimă cu asumarea cauzei ci doar a rezultatului. Îmi place că subliniază cum relațiile se distrug puțin câte puțin, erodate de micile gesturi făcute sau nefăcute, nu de o fatalitate. Îmi place cum prezintă discrepanța dintre interiorul unei familii și exteriorul pe care ei aleg sa îl arate.

Este un roman trist care deși îți arată ceea ce îți promite de la început abia spre sfârșitul cărții te face să te apropii de personaj, să îți dorești să îi descoperi viața și, mai ales, cauza vinei care îi atârnă greu pe umeri.

Leave a Reply