ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie Mister, Crimă, Polițist, Thriller

Editura LITERA

Nr. pagini 416

” Așa cum spunea Flaubert, prieten cu Baudelaire, n-ar trebui să ne atingem idolii, ca să nu ne rămână pe mâini poleiala.”

Cartea începe cu o acțiune accelerată. Claire, actriță aspirantă dar lefteră acceptă  slujba dubioasă de a furniza probe soților înșelați pe care aceștia să le folosească mai târziu cum doresc. Dar acest rol o pune în situația de a deveni martor/ agent sub acoperire/ furnizor de informații/ cea mai bună actriță (poate!) într-un caz de crimă.

Acesta este punctul în care acțiunea pare trasă de păr. Un polițist și o doamnă psiholog o pregătesc într-o clădire dărăpănată, obiectul misiunii ei cade imediat săgetată de Cupidon fac totul să pară un film polițist prost.

Apoi ți se rupe firul. Ea ajunge într-un spital de psihiatrie, totul este pus sub semnul întrebării, întreaga ei implicare ca agent pare că nu a existat decât în imaginația ei. Oare așa să fie? Apoi caruselul se pune iar în mișcare.

Îmi place că romanul alternează acțiunea cu liniștea. Îmi place că jonglează cu realitatea atât de bine încât e  un labirint în care te poți pierde. Povestea nu este complexă dar este bine redată. Personajul principal este bine conturat, cele secundare aproape deloc, fiind doar participante la acțiune. Este un roman polițist bun dar nu l-aș încadra chiar la categoria thriller.

Lectură plăcută doritorilor de acțiune!

Leave a Reply