ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie:  Beletristică, Literatură contemporană

Editura: MUSAI

Număr pagini: 533

” Nenorocirile vin cu grămada, în timp ce norocul călătorește întotdeauna singur, spuneau oamenii din vechime.”
.
” N-am iubit niciodată sută la sută. Căci ar fi fost imprudent. Nimeni n-ar trebui să-și pună la fript inima întreagă. E mai bine dacă o tai în patru, frigi una sau două bucăți în tigaie, iar pe restul le bagi la congelator.”
.
” Omul preferă să fie pasagerul roții destinului în loc să-i decidă el traiectoria. Și cu atât mai puțin vrea să-si asume responsabilitatea pentru destinul respectiv, ceea ce explică de ce-i venerează pe cei care și-o asumă.”
.
” Dintr-odată am simțit fiorul de gheață al ocupației și m-au trecut sudori reci în timp ce, de la înălțimea celor zece ani ai mei și a unei maturități de dată recentă, înțelegeam că mama avea dreptate: nu poți ocupa o țară. E ca și cum ai vrea să controlezi pe cineva în propria casă.”
.
” Nu există ceva mai ridicol decât răzbunarea unui laș, nici ceva mai tragic.”
.
Draga Herra are o poveste de viață ca EKG – ul unui cardiac. O domnișoară care în loc să se joace cu păpușile este aruncată în ororile celui de-al doilea război mondial, orori care o marchează pentru tot restul vieții. Povestea ei începe în Islanda când mama ei, o localnică simplă o crește singură pentru că tatăl ei, un băiat cu o poziție socială superioară le lasă singure în vâltoarea vieții. Le regăsește când Herra are deja șapte ani punând punct copilăriei ei liniștite și declanșând o viață de domnișoară din înalta societate. Dar războiul atât de crud șterge viitorul ei promițător lăsându-i în față o pagină plină de spaime, frici, foame și violuri. Viitor la care tatăl ei participă fiind un stâlp în armata hitleristă. Mama ei încearcă să fie paravan între ea si război dar viața este mai puternică decât dorința ei. Printr-o întâmplare banală în timp de război Herra ajunge singură într-un oraș distrus, singura ei protecție fiind o grenadă dăruită de tatăl ei. Pentru că a existat un timp în care cel mai prețios dar al unui tată către fiica lui este o grenadă. Grenadă pe care a purtat-o până la sfârșitul vieții.
Înfruntă singură războiul căutându- și drumul spre casă ducându-și singură povara. O fetiță care vede atâția oameni murind încât moartea nu o mai impresionează, o fetiță care este violată de atâția bărbați încât le pierde șirul, o fetiță care descalță un mort pentru a putea merge mai departe. O fetiță pentru care singura avere este o grenadă.
Sfârșitul războiului nu înseamnă liniște. Pleacă în Argentina cu tatăl ei unde concepe primul copil în speranța unei moșteniri sigure care să îi aducă stabilitatea mult dorită, dar neprimită. Are în total patru copii și trei în viață. Pentru că moartea nu se plimbă nestingherită doar în război. Are numeroase relații care o consumă ca fitilul unui lumânări.
Povestea ei este un roman dureros, viu al unui destin marcat de timpurile care au modelat-o ca pe o plastilină. Herra este reală deși s-a născut din imaginație, este povestea uneia dintre femeile care au trăit aceeași soartă.
Bătrânețea îi roade trupul dar nu spiritul, are atâtea de spus încât cartea trebuia scrisă, cuvintele ei trebuiau auzite, povestea ei trebuie să plutească în noi, nu în negura timpului.

Leave a Reply