ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Beletristică, Literatura română

Editură: POLIROM

Număr pagini: 250

” Uneori nici nu voia să fie contaminată de vârsta adultă. N-ar fi vrut să treacă tăvălugul peste ea și s-o lipească de asfalt, să devină o persoană plată la propriu. Uneori își vedea naivitatea ca pe o reminiscență a vârstei inocente, dar asta i se părea ok întotdeauna doar timp de o secundă.”

” Mama n-a știut să o facă puternică, ci dimpotrivă, i-a pus în spate și fricile și vulnerabilitățile ei, a crescut-o cu mentalitatea de femeie singură și hăituită, Singurul lucru util cu care s-a echipat pentru viață – i se pare Soniei – e că știe mereu cum să se ascundă când are de plâns.”

” Dar era atât de obișnuită să se plângă (pentru ca nu cumva s-o invidieze  și s-o toarne careva), încât mintea ei a intrat, iremediabil, pe un făgaș negativ. A intrat într-un film în care binele nici nu există.”

” Conștiința socială, această măsea de minte care se trezește cu trosnet de oase într-un colț întunecat și umed al gurii.”

” Viitorul. Un lucru pe care-l înțelege la fel de puțin pe cât înțelege banii.
Câte lucruri n-a vrut să facă pentru viitor sau măcar a început să facă pentru viitor…
Cât mai e până la viitor?”
Sonia trebuie să construiască un scenariu bazat pe relația Elena Ceaușescu și Zoia Ceaușescu. Relația mamă fiică este una din cele mai complicate și greu de nuanțat. Viața Soniei devine un fel de oglindă între relația ei cu propria mamă și scenariu pe care se străduiește să îl realizeze. Sunt prezentate multe elemente ale regimului trecut cu care încă jonglăm și în ziua de azi.
Relația complicată cu tatăl care a părăsit-o, relația toxică în care ea se zbate, sentimentul de insuficient care o macină. Sunt prezentate multe aspecte ale vieții, carieră, viață personală, familie dar doar din punctul de vedere al Soniei, restul personajelor sunt acolo secundare și fără mare importanță. Deși în mare parte  cartea pare o introspecție nu m-am legat prea tare de personaj. Prima parte promite mult, mă așteptam la detalii despre scenariul la care lucra, la o avalansă de evenimente în viața ei dar ultima parte a cărții e plană. Dar așa e viața nu? Nu exact ce ne așteptăm.
Mi-a plăcut stilul, dezbaterea unor evenimente trecute și bagajul greu al familiei pe care mulți îl ducem în spate.

Leave a Reply