ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

Categorie: Ficțiune

Editură: MUSAI

Număr pagini: 380

” Înțelegeam deja că toată furia fusese o paradă. Ceva care-mi fusese la îndemână ca să mă apăr de rușine. Furia e mai acceptabilă decât rușinea.”

” Mă ridica în slăvi zilnic, punându-mi răbdarea la grea încercare, tocindu-mi barierele până când mi-am dat seama că nu erau din oțel, ci din placaj.”

” Ceea ce n-a fost plăcut pentru bietul om, dar așa cum se întâmplă adesea în viață, norocul unuia poate fi urmarea directă a ruinei altuia.”

” În plus, ce s-ar alege din dragoste dacă n-am forța la maximum adevărul, fără aceste versiuni îmbunătățite ale noastre pe care le afișăm ca fiind singurele existente?”

Am citit multe cărți ale căror eroine africane trec prin orori generate de religie sau familie. Dar Yejide este educată, are propriul ei salon, studii superioare și s-a căsătorit cu omul de care s-a îndrăgostit. Orfană la naștere, marginalizată de celelalte soții ale tatălui său crește cu sentimentul vinovăției și durerii. Soțul ei, un om educat care o iubește enorm i-o aduce într-o zi la ușă pe noua sa soție. Yejide nu a reușit să aibă copii deci nu și-a îndeplinit scopul suprem. Furioasă, dezamăgită și disperată să aibă un copil ajunge să aibă o sarcină falsă. Soțul eu rupt între iubirea pentru soția lui, familia care cere insistent cu copil și propria problemă sexuală ajunge să faca lucruri oribile care duce la ruperea legăturii între ei. Iubirea este un lucru firav care trebuie protejat. Dar câteodată iubirea nu este de ajuns. Yejide are trei copii din care doi îi mor. Cade în abisul depresiei pentru a descoperii lumina mulți ani mai târziu. Este o carte sensibilă care ne arată cum ne influențează îndoctrinările cu care trăim, mediul, familia și religia. Propriile noastre credințe sunt zugrăvite de așteptările celorlalți și în dorința noastră de a le împlinii ajungem să ne depersonalizăm. Ca și în Europa, doar transformările sunt altele. Ne dezbrăcăm de propria piele ca să îmbrăcam ceva ce este superficial admirat de alții. Câteodată purtăm haine asta nouă care ne strânge și ne aduce suferință toată viața. De ce?
Mi-a plăcut mult cartea, este plină de evenimente, de elemente culturale și descrierea emoțiilor te atinge.

Leave a Reply