ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Literatura Română

Editură: EDITURA EMINESCU

Număr pagini: 335

” – Femeia e mamă de familie; n-are ce căuta în viața profundă și cu atât mai puțin în procesul de creație al artistului.”

” Lua cuvântul ca pe o floare; o desfăcea apoi de toate învelișurile de mătase pentru a-i arăta geneza; din felul cum umbla cu el, cuvântul începea să împrăștie aroma sunetelor, a veacurilor, căci, pornit dintr-un punct îndepărtat al timpului, minuscul, el spărgea epocile, se încărca de sensuri, pentru a se rotunji pe buzele poetului ca un fruct copt și savuros…”

” Venise în țara improvizației; totul se poate amâna: ”dacă nu e azi, e mâine”; întâlnirile se dau ” după amiază” – fără indicație de ceas sau minut, la voia întâmplării, pe măsura eternității, față de care micile despărțiri ale timpului sunt de prisos.”
” Au femeile un dar de a te reduce la măsura lor! Veșnic nivelatoare…”

” – Așadar, când iubești nu cauți satisfacția, ci suferința?
– N-o caut; vine. Din satisfacție nu ies poezii, ci copii;”

” Poezia lirică este expresia unui sentiment nesatisfăcut și acum, judecă-mă, dar înțelege și măreția tragică a destinului nostru.”

” Gândul îl fulgeră deodată cu ascuțimea unei senzații inedite: să muncești o viață întreagă și să n-ai o sută de lei puși deoparte! Viață e asta? Țară e asta? Dreptate e asta? Se căuta nervos prin buzunare ; cincizeci și șapte de lei. Atât. Era de treizeci de ani și nu avea mai mult de cincizeci și șapte de lei! Cum nu plătise chiria pe luna din urmă, de murea mai rămânea și dator. Dar nu putea muri. Ca să moară îi trebuiau haine negre; morții nu se îngroapă altfel… și el nu avea.”

” Acasă nu se mai dezbrăcă. Din oboseală sau din silă față de tot ce se repetă, nu-și mai dădea osteneala împlinirii gesturilor simple ale vieții.”

” Gândul că se împlinise blestemul: ” să iubească cei dintâi ochi de femeie întâlniți, să i se târască la picioare ca un vierme, să nu-i poată da ceea ce i-ar cerși dânsul și nici el ceea ce i-ar cerși ea”, – îl înveli într-o cămașă de gheață.”

” Nu mai era singur de mult. Se miră că Frau Krauss n-o văzuse pe Veronica ori nu citise pe chipul lui că era un om ” locuit”. ”

Cartea începe cu Dna. Mite, o nemțoaică căsătorită și stabilită în București care îl așteaptă nerăbdătoare pentru lecția de română pe … Mihai Eminescu. Cu Mite trăiește o poveste de dragoste în perioada în care relațiile cu Veronica Micle, zisă Bălăuca, se răciseră. Iubirea lor seamănă cu cea trăită cu Veronica. Mai mult platonică, trăită pe planuri numai de Eminescu știute. El își alege doar iubiri interzise, cu femei căsătorite, iubiri care îi provoacă suferința atât de necesară lui pentru a crea. Fiecare gest este analizat, răstălmăcit și povestea de iubire este consumată platonic și mai puțin real. Povestea lor ajunge cunoscută și deși durează ceva timp se stinge ca un chibrit.
Îmi place prezentarea modului de a gândi a poetului, procesele interioare, modul lui de a a vedea lumea. Fuge de responsabilități pentru că se simte îngrădit de ele dar se simte umilit de sărăcia în care trăiește. Fiind protejatul lui Titu Maiorescu acesta încearcă prin diferite metode să îi ofere o funcție importantă ce i-ar aduce un venit bun dar Eminescu amână și simte că nu poate respira sub presiunea unui post. Condițiile precare în care trăiește, în camere insalubre, într-o chilie a unei mănăstiri abandonate unde nu are nici măcar foc, hainele jerpelite și murdare contribuie la angoasa în care trăiește. În drum spre Iași își reamintește povestea de iubire trăită cu Veronica, cum s-au întâlnit la Viena, unde el era cu bursă de studiu, cum s-au îndrăgostit, cum s-au dăruit unul altuia și cum are momente în care o vede ca pe o femeie frivolă și respingătoare, Veronica fiind o femeie de societate.
Ajuns la Iași își vizitează cel mai bun prieten, pe Creangă. M-a emoționat să văd în descrierea lui Lovinescu casa pe care am vizitat-o acum câteva luni. Relația lor era una sinceră, bazată pe acceptare și respect pentru talentul fiecăruia. Creangă este descris ca un om mare fizic și căruia tare îi mai plăcea mâncarea și băutura. În casa lui Creangă poetul a locuit o vreme și pe veranda casei a scris Somnoroase păsărele. Tinca le gătea și avea grijă de casă.
Relația lui Veronica Micle este una complicată și bazată pe trăirile fiecăruia ce nu se întâlnesc tot timpul în plan real. Deși se întoarce la Iași după ce Veronica rămâne văduvă nu aleargă să o vadă. O poartă mereu cu el, în sufletul și în imaginația lui modificând-o așa cum își dorește el să fie, o transformă în femeia perfectă pentru el iar dezamăgirea este mare atunci când proiecția lui se lovește de realitate.
Imaginația lui este atât de profundă încât el confundă imaginarul cu realul. Pare că trece dintr-un plan în altul foarte ușor, chiar preferându-l pe cel imaginar pentru că de multe ori viața reală i se pare respingătoare. Eminescu a fost cu siguranță un visător, un om pentru care viața practică era o enigmă respinsă pentru care nu merita să piardă timpul. Timpul în care putea să scrie o poezie sau pur și simplu să stea singur și să trăiască în capul lui viața pe care și-o dorea. Talentul nu a fost o caracteristică a lui ci definiția lui.

Leave a Reply