ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Cricova sau orașul subteran este un obiectiv obligatoriu de vizitat dacă ajungi în Chișinău. Poți ajunge cu mașina sau cu taxiul care este mai ieftin decât în România. Rezervarea o poți face online sau le poți trimite mail. Turul plus degustarea de după a costat 320 de lei românești pentru două persoane. Poți alege doar turul dacă nu te încântă să participi la o degustare de vin. Noi am participat, pentru prima dată, și nu am regretat deloc.

Ghidul grupează persoanele în funcție de ora rezervării și limba vorbită. Transportul prin crame se face cu trenulețul. Mie nu îmi plac spațiile închise foarte tare dar tunelurile sunt largi și înalte plus o mulțime de încăperi amenajate te fac să uiți ca ești la zeci de metri sub pământ. Crama chiar este organizată ca un oraș. Are străzi cu denumiri specifice ca Sauvignon, Cabernet sau Feteasca, cu semne de circulație, cinema, biserică, săli pentru degustare și conferințe și magazin. Prima oprire a fost la o intersecție unde ni s-a povestit că denumirea străzilor vine de la vinul care este păstrat acolo, diferențele dintre butoaie, capacitatea butoaielor, temperatura și umiditatea constantă ce oferă condiții excelente pentru păstrarea vinului.

Următoarea oprire a fost la cinema. Am gustat un pahar de șampanie în timp ce rula un film cu istoria cramei. Așa am aflat legenda locului. Un călugăr ce producea un vin miraculos trăia pe meleagurile actualei crame. Când turcii au năvălit au interzis oamenilor producerea și consumul vinului. Dar călugărul s-a răsculat împotriva interdicției și a produs vin în continuare. Turcii au aflat și l-au pedepsit. Se spune că și astăzi se mai aud strigătele lui. Numele orașului vine de la ”cric” cuvânt din slavonă care înseamnă strigăt. Cramele au un total de 120 de km. La început au fost folosite doar pentru extragerea pietrei de construcție. Apoi în 1952 Petru Ungureanu s-a gândit să folosească cramele pentru păstrarea vinului. Și acum trei sferturi din galerii sunt folosite pentru păstrarea licorii iar restul pentru extragerea pietrei de construcție.

Următoarea oprire a fost în sala unde se produce vinul pe cale clasică. Pentru ca cererea de șampanie este mare și producția a fost industrializată. Calea clasică presupunea ca fiecare sticlă să fie așezată cu dopul în jos pentru a se depune sedimentele. O persoană învârte în suport sticla într-un anumit unghi, de câteva ori pe zi, pentru ca sedimentul să se depună uniform. O persoană poate roti 10.000 de sticle pe zi. După câteva luni sticlele se iau și se bagă într-un dispozitiv la o temperatură foarte joasă ce face ca sedimentele să înghețe pe dop. Dopul este scos, curățat și pus la loc. Apoi sticla era analizată ca o radiografie să verifice dacă mai sunt sau nu reziduuri. Munca manuală era colosală și nu putea furniza o cantitate mare de alcool așa că se practică în cantitate foarte mică. Ice wine este produs din struguri culeși noaptea la o anumită temperatură scăzută apoi înghețați și zdrobiți pentru a obține vin abia iarna, așa că producția nu se oprește niciodată.

Am văzut biserica unde poți aprinde lumânări, cumpăra tot felul de obiecte bisericești. O biserică în toată regula. Chiar și vânzătoarea este o tăntiță cu basma.

Apoi am vizitat faimoasele galerii în care sunt păstrate vinuri ale diverselor personalități ca Angela Merkel, Vladimir Putin sau președintele nostru. Există sticle de colecție ca Muscatul de Tavria din Ucraina 1961 sau cel mai vechi vin, cel Evreiesc de Paști din Jerusalem 1902. Toată galeria are forma unui pahar.

Au urmat o serie de încăperi diferit aranjate. Una sub formă de submarin pentru că acum zeci de mii de ani în locul orașului era un ocean, o sală tradițională românească, o sală de conferințe imensă unde de-a lungul timpului s-au ținut sedințe politice.

Degustarea de vin a constat în cinci vinuri spumante și un aperitiv special creat cu nuci, tipuri de brânzeturi și foietaje. Ghidul ne-a povestit procesul de fabricare pentru fiecare tip, cum se păstrează vinul, de ce aduc dopuri tocmai din Portugalia. Și nu, nu orice vin devine mai bun o dată cu trecerea anilor. Unele tipuri pur și simplu se strică. Paharele pentru spumante trebuie să aibă o anumită formă, un spumant carbogazificat natural scoate bule până la 24 de h pe când unul care doar a fost gazificat își elimină toate bulele imediat. Multe informații și toate noi pentru mine. Vă încurajez să mergeți la o degustare de vin chiar dacă nu sunteți fani ai spumantului ( nici eu nu sunt) dar procesul în sine este o artă. Ghidul ne spunea cu zâmbetul pe buze că are cea mai bună meserie din lume. Noi o aprobam zâmbind. Cine nu ar zâmbi după ce degustă cinci tipuri de șampanie?
La final poți cumpăra din magazinul subteran spumant care are un preț cam de cinci ori mai puțin decât la noi.

La ieșire există un restaurant bunicel creat tot într-o cramă.

Experiența îți ia aproape o zi, turul și degustarea durează câteva ore bune dar merită din plin.
Cheers!

 

 

Leave a Reply