ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

Categorie: Ficțiune, Literatură
.
Editură: STORIA PLUS
.
Număr de pagini: 273
.
” – Chiar și Tora. O carte. Domnul ar fi putut să ne dea un tablou ori o statuie, o pădure, o creatură, o idee în mințile noastre care să explice lumea pe care a făcut-o El. Ne-a dat însă o carte. Cuvinte.”
.
” Bănuiesc că asta ne dorim cei mai mulți, nu? O provocare exact atât de dificilă cât să îi putem face față, dar care să și solicite tot ce putem da. Astfel încât să nu mai rămână loc de îndoială, de îngrijorare, de crize interioare.”
.
” Apa vine numai și numai de la Autoputernicul; este un simbol al totalei noastre dependențe față de El.”
.
” În fiecare lună, când o femeie sângerează, bărbatul ei nu are voie să se atingă de ea. Nu le   sunt îngăduite relațiile conjugale, nici să se atingă și nici chiar să doarmă în același pat.”
.
” Cum adică, lumea aceasta a apărut inițial orbește, apoi subtil, încetișor, elementele au fost separate, pe măsură ce au fost trasate linii infinit de fine? Asta presupune, cu siguranță, că, pentru a înțelege lumea, trebuie înțeleasă separarea.”
.
” În orice caz, cum altfel puteau să comunice? Ea gătea, iar el mânca – era și asta o formă de limbaj.”
.
” În alte dăți, putem percepe timpul ca fiind o linie dreaptă și fără capăt, de o nesfârșire năucitoare. Călătorim de la naștere înspre moarte, din trecut înspre viitor, iar fiecare secundă care se scurge aparține pentru totdeauna trecutului.”
.
” A o iubi pe Ronit părea deja a presupune o anume negare de sine. Ori, poate, s-a gândit ea mai târziu, orice iubire presupune asta.”
.
” Cu cât mai mult studie căsătoria, cu atât mai absurdă pare. Aceasta este îngăduită numai între cei care au puține lucruri în comun. Nu e voie să te căsătorești cu p rudă apropiată. Nu te poți căsători cu o persoană de același sex.”
.
” M-am gândit la felul în care Dumnezeu, credința în Dumnezeu, în acest Dumnezeu, i-a siluit pe acești oameni. I-a pervertit și i-a făcut să-și plece grumazul, până într- atât încât nu mai sunt capcbili nici să admită că au dorințe, cu atât mai puțin să învețe să și le satisfacă.” 
.
” În comunitatea asta, căsătoria nu e doar un legământ religios ori o uniune legală, nu e nici măcar un lucru pe care îl faci pentru că îți place de cineva și vrei să fii cu acea persoană; este un ritual de trecere de la copilărie la vârsta adultă. Cei care nu o fac nu se maturizează niciodată. A spune că nu am fost niciodată căsătorită e totuna cu a spune că nu voi deveni niciodată pe de-a-ntregul o ființă umană.”
.
” E ceva teribil, cumplit, să iubești pe cineva care știi că nu te poate iubi. Există lucruri și mai groaznice. Sunt multe alte suferințe omenești și mai atroce. Și, cu toate astea, rămâne ceva deopotrivă teribil și cumplit. Ca multe alte lucruri, nu are rezolvare.”
.
” Tăcerea nu înseamnă putere. Nu înseamnă tărie. Tăcerea e mijlocul prin care cel slab rămâne slab, iar cel puternic își păstrează puterea. Tăcerea e o metodă de opresiune.”
.
” Copacul nefericirii, se spune, crește din sămânța amărăciunii și rodește fructele deznădejdii.”
.
” Așa se face că, adesea, fericirea e de întâlnit acolo unde e și suferința. Iar cea mai mare suferință prevestește de multe ori un uriaș triumf.”
.
” Ne cărăm în spate ținutul de baștină, îl despachetăm în locul în care ne găsim, niciodată complet ori temeinic, căci într-o bună zi va trebui să îl împachetăm din nou.” 
.
” Când sunt măsurate în intervale de ani, toate lucrurile devin simple. Dar viața omenească nu se scurge sărind peste ani, ci încetișor, zi după zi. Un an poate fi ceva ușor, dar zilele lui sunt cu adevărat grele.”
.
” Se gândește la următorul lucru: fie că privești în sus, fie că privești în jos, cerul e întotdeauna acolo, oriunde ai merge.”
.
Ronit, o fiică de rabin care locuiește în New York se întoarce acasă, în Londra, când tatăl ei moare. Lucru în sine deschide cutia Pandorei. Ronit nu a vorbit de mulți ani cu tatăl ei, a părăsit comunitatea evereiască întemeindu-și altă viață după propriile reguli. Nu știe cum o să fie primită de comunitate dar are o idee că nu cu brațele deschise. În Londra o regăsește pe Esti, prietena ei din copilărie, femeia cu care și-a descoperit sexualitate, femeie care acum este căsătorită cu vărul ei, persoana pe care tatăl ei a pregătit-o să îi ia locul.

Întoarcerea în locul natal aduce o avalanșă de amintiri, unele dureroase ca moartea mamei ei când încă era copil, unele fericite ca zilele de școală petrecute cu Esti, dar și multă furie împotriva limitărilor comunității.
Nu te poți rupe cu adevărat de ceea ce ți-a fost inseminat în conștiință încă de la naștere dar nu poți, ca adult, să trăiești conform regulilor religiei pe care o porți. Ce faci? Cum îți găsești identitatea sexuală când ceea ce ești este considerat rușinos și arătat cu degetul? Ce înseamnă spiritualitatea? Din ce este formată?

Mi-a plăcut mult cartea. Mi-a plăcut sublinierea puterii cuvântului de care adesea uităm, mi-au plăcut disecarea unor concepte religioase, explorarea unei comunități religioase care deși trăiește într-o metropolă își protejează legile străvechi cu tărie deși se bat cam în cap cu vremurile actuale. Relațiile interumane sunt bine reliefate, fricile fiecăruia, modul în care traiul într-un mediu ne uniformizează ștergând ceea ce este individual.       

Este prima carte în care am descoperit atâtea detalii despre lumea evreilor, despre principiile lor de viață așa că pentru mine cartea a fost o incursiune într-o lumea nouă.                              

Leave a Reply