ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categoria: Proză contemporană, Beletristică

Editura: TRACUS ARTE

Număr de pagini: 133
” Mai departe, cel care înțelege lucrurile în profunzime are un fel de jenă… ca aceea când știind prea mult te stânjenește: fie riști să pari stupid cu tot adevărul agățat de buze, fie ți-e teamă să nu pari arogant. Această jenă te împiedică să exprimi lucrurile în profunzimea lor.”

” Simplitatea- nu o folosi ca pe o unealtă, ci ca pe o stare de fapt și ca pe fundalul activităților tale. Avem nevoie de instrumente puternice, care să ne modeleze activitățile din care se compune însăși viața.”

” Frumusețea- nu o sufoca sub conveniența simplității. Nimeni nu a spus vreodată că frumusețea este ușor de suportat. Dimpotrivă, este o bijuterie care atrage, stârnește invidie și îi face pe oameni să se lupte.”

” Căci e mai greu să numeri frunzele căzute decât pe cele rămase în copac.”
” Nu trebuie să nu mănânci pește doar pentru că are oase…”

” Cei vechi credeau că atunci când cineva era îndrăgostit, purta în sine imaginea celui iubit, ca și cum ar fi fost însărcinat.”

” Când vorbesc despre dragoste mă gândesc la iubirea perfectă iar nu la vreo infatuare gregară a spiritului sau la vreo convenție socială ori la alte legături stabilite mecanic între doua monade. Dragostea este dincolo de orice accident, este destinată de la începutul timpurilor și este cauza motoare a vieților noastre, care este nevoia de împlinire.”

” Recitau poeme de dragoste, sau filosofice, interpretau drame, citeau tratate de estetică, rotunjind astfel tabloul vieții, căci cei răi își risipesc viața în certuri și somnolență, iar cei buni și-o prelungesc în lecturi și glume bune.”

” Trei sunt ocaziile pentru aprinderea unui foc nou: la naștere, după căsătorie, când mirii se mută într-o casă nouă, și la moarte. Cu fiecare foc se arde o etapă și se mai moare puțin.”

” Speranța-i un lanț straniu pentru oameni: încătușați de ea, aceștia zboară, iar dezlegați de ea, stau pe loc precum șchiopii.”

” Mintea se hrănește din voință, iar întâmplarea are și ea voia ei, că vrem sau nu. A merge împotriva voii întâmplării înseamnă anularea hazardului și domnia minții, care este concentrarea ei într-un vârf de ac.”
Căderea măștilor este o carte formată din 13 întâmplări petrecute pe tărâm indian și una desfășurată pe tărâm românesc.

Poveștile ating subiecte importate din comunități ca moartea, căsătoria și păstrarea tradițiilor. Pentru cei care sunt atrași de cultura indiană este o carte interesantă care prezintă o mulțime de amănunte din viața de zi cu zi a indienilor, obiceiurile, istoria și religia lor.

Limbajul este foarte frumos, fiecare frază este bine conturată și melodioasă dar este un pic greoi. Poveștile nu au o acțiune prea dezvoltată așa că de multe ori sunt un pic abstracte, filosofice.

Aș recomanda cartea persoanelor care vor să descopere bucăți din India.

Leave a Reply