ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

 

Categorie: Beletristică

Editură: CARTEA ROMÂNEASCĂ EDUCAȚIONAL

Număr de pagini: 237

” Părea că o poartă se deschisese și amestecase, nebăgat de seamă, ospiciul cu sănătatea publică, și acel amestec făcea ca rațiunea publică să devieze…”

” Nici ea nu despărțea sufletul de trup, cum nu despărțea pânza aceea de păianjen a aparatului nervos de carne și de mușchi. Credea totuși într-un alt trup, separat, sufletesc.”

” Mari sunt minunile tale, Natură, spre sfârșiturile tale!”

” Dar vorbele au o asprime pe care nu o au sentimentele…”

” Elena își pregătea moștenitorul pentru ideile ei preconcepute, îl iubea pentru că i le putea satisface. Faptul că prin el își putea multiplica ambiția, că îl putea adăoga drepturilor ei de proprietate, că se putea, prin el, reprezenta odată mai mult, era argumentul mare al afecțiunii ei.”

” Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă?”

” Firește, nu puteau vorbi comod în fața musafirilor, dar poate constrângerea asta îi slujea. Când dai drumul răului, revărsarea lui se lățește nemăsurat. Vorbele mici ale traiului convențional aveau misiunea lor și plecarea misterioasă a micei păcătoase, din pricina martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau un rău? ”

În romanul Fecioare despletite aflăm povestea familiei Hallipa văzută prin ochii lui Mini, martoră a evenimentelor care duc la destrămarea unei familii ce părea de nezdruncinat. Mini are rolul naratorului, ea fiind divulgatorul principal al secretelor care expuse luminii ne fac să înțelegem întâmplările învăluite în ceață.

Domnul Hallipa, moșier, tată a cinci copii, își trăiește viața în funcție de capriciile soției, Leonora. Persoană posesivă, manipulatoare și deținătoare a rolurilor alternative de călău și victimă, Leonora suferă o cădere nervoasă cauzată de fiica Mika-Le, boală din care își revine cu greu și care duce la ruina bunăstării familiei. Mika- Le îi fură logodnicul Elena, sora acesteia, apoi fuge de acasă, fapt ce șochează și umple de rușine familia. Mai departe fiica rătăcitoare își trăiește viața cum crede de cuviință, ruptă de familie la care apelează doar pentru bani pentru a reuși să își ducă mai departe viața lipsită de principii. Elena se căsătorește cu un domn respectabil ea devenind fiica cea bună care le face pe toate cum trebuie, lucru care nu îi aduce neapărat fericirea.

În crizele ei emoționale Leonora încurajează aproprierea dintre verișoara ei Eliza și soțul ei, lucru observat de cei din jur și neînțeles de nimeni, Leonora fiind recunoscută pentru mariajul ei tumultuos, plin de pasiune.
Internată la un sanatoriu, aceasta le mărturisește tuturor că Mika-Le este fiica zugravului, divorțează de soțul ei și pare că își regăsește vitalitatea la sanatoriul doctorului Walter, cel care îi redă sănătatea și de care este foarte atașată.

Ruinat, Hallipa se mută în București cu Eliza, cu care oricum fusese logodit înainte să se căsătorească cu Leonora.
Limbajul este extraordinar de frumos, evenimentele sunt aduse treptat la lumină, peste ele plutind un mister îndepărtat treptat.

Mi-a plăcut conturarea personajelor, explorarea gândirii și simțirii feminine din acea perioadă. Scrierea poate fi un pic greoaie dar are o estetică minunată.

Leave a Reply