ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Literatură contemporană

Editură: LITERA

Număr de pagini: 380

” Atât de multe ar putea fi rezolvate, își zice ea, dacă pur și simplu ne-am ține mai des de mână.”
.
” Edward își petrece fiecare noapte tinzând spre inconștiență, ca și cum ar înota spre stânca din mijlocul unui râu, în vreme ce un curent aprig îl trage departe. Vârfurile degetelor sale ating uneori stânca, și izbutește să ațipească. Niciodată însă nu are parte de o noapte întreagă de odihnă.”
.
” Brusc, simte dorința să se culce la picioarele acestei femei. Oare fiecare mamă cu care se va întâlni o să-i amintească de a lui? Dacă așa stau lucrurile, e pierdut.”
.
” Moleculele ei se amestecă cu ale sale; nu e doar el însuși; e alcătuit și din ea. Ceea ce înseamnă că el e alcătuit din toți oamenii pe care i-a atins vreodată, toți cei cu care a dat mâna, pe care i-a îmbrățișat sau cu care a bătut palma.”
.
” Se simte ciudat, însă se aștepta să se simtă ciudat. La urma urmei, aproape că se așteptase ca acest câmp să se desfacă și să-l înghită, ca să corecteze o eroare precedentă.”
.

Jane și Bruce Adler, împreună cu fii lor Edward și Jordan, se îmbarcă în avionul care ar trebui să îi ducă din New York în Los Angeles spre o nouă viață răsărită împreună cu o nouă ofertă de serviciu pentru mama lor. Cartea începe cu vânzoleala din aeroport, clipele letargice petrecute pe scaune de plastic în așteptarea momentului care le va schimba viața, din nefericire în alt scenariu decât cel visat de ei.

Avionul se prăbușește și mor 191 de persoane. Există un singur supraviețuitor, Edward de numai 12 ani. Unchiul și mătușa lui îl iau în îngrijire după o perioadă lungă petrecută în spital. Scos dintre zidurile oarecum protectoare ale spitalului, copilul începe să se confrunte cu realitatea. Doarme într-o casă străină, într-un oraș văzut când și când, cu doi adulți față de care nu este foarte legat și este măcinat de complexul supraviețuitorului. Sentimentul de vinovăție îl macină împreună cu sentimentul singurătății. Nu înțelege de ce a trăit el? De ce doar el? Durerea lui este imensă.

Ajutat de medici, de psiholog și mai ales de noua lui prietenă și vecină Shay, Edward începe să își reclădească viața, un drum lung și anevoios. Închis în sine, nu se regăsește și are senzația că bâjbâie prin viață într-o amorțeală continuă.
Pe lângă declinul în care simte că trăiește atenția nedorită de cei din jurul lui îl sufocă. Toată lumea vrea să vadă copilul minune, să vadă în acțiunile lui motivul pentru care el a fost salvat. Simte presiunea acestor așteptări.
Salvarea vine din garajul unchiului său în care găsește două genți cu scrisori de la rudele sau cunoscuții pasagerilor care au fost în același avion cu el. Citindu-le face lumină în negura din el, își găsește un motiv să trăiască, să ajute, să împlinească cerințele lor în anumite limite. Mulți îi cer să trăiască viețile celor morți pentru ca rudele rămase în urmă să simtă că o parte din cei dragi încă trăiește. Primește moștenirea colosală a unui pasager pe care o folosește pentru a dărui fericire. În tumultul vieții se maturizează, realizează că a fost doar noroc, că trebuie doar să trăiască fericit și descoperă iubirea.

Este o carte ușor de citit, nu te poți opri ușor. Este plină de emoție deși nu este scrisă la persoana întâi ajungi să empatizezi emoțional cu Edward.

Mi-a plăcut mult cum a fost împărțită acțiunea, capitolele alternând. Un capitol descrie viața lui Edward după accident ca următorul să descrie zborul lor. Cele care prezintă viața lui Edward sunt sensibile și dureroase. Cele din timpul zborului prezintă diferiți pasageri, poveștile unora din ei și evenimentele care duc la prăbușirea avionului.

Îmbinarea capitolelor este frumoasă, deși prezintă acțiuni diferite se întrepătrund.

Cartea este frumoasă, zdruncină ceva în tine. Sper să nu îmi amintesc totuși de ea când o să zbor.

Leave a Reply