ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Literatură română

Editură: HeyDay Books

Număr de pagini: 129

” A pătruns în toate încăperile, pe rând, căutând urma unei amintiri din copilărie. Nimic nu semăna cu aceste amintiri. De fapt, cei care locuiseră acolo furaseră tot. Până și amintirile le furaseră, pentru că memoria noastră este ciudată, se leagă de obiecte, cât de mici, pentru a păstra imaginea unor întâmplări, parfumul unor întâlniri sau sunetul unor voci stinse de demult.”

” Cu toate astea întrebarea rămânea: poate să îmi evalueze trecutul cineva care nu înțelege aproape nimic din ce s-a întâmplat atunci?”

” Și mă simțeam ca un fluture într-un insectar cu toate cuvintele care mă înțepau și mă fixau acolo pentru totdeauna, când tot ce se întâmplase s-a terminat demult.”

” Privind acum, după mai bine de șase ani, realizam că mare parte din ce eram acum, și nu îmi plăcea deloc ce eram, era rezultatul acelei relații. Și mă întrebam cum se face că tocmai ceea ce îmi adusese cele mai puternice trăiri îmi produseseră această stare. De ce un lucru care te împlinește, în același timp te și seacă și te lasă plină de îndoieli și răni.”

Noi, oltenii, suntem o categorie aparte de români. Poate nu o să spunem niciodată cu mândrie că suntem români dar cu siguranță strigăm în toate zările că suntem olteni. Am fost crescuți de mici cu sentimentul de mândrie față de regiunea unde am văzut lumina zilei pentru prima dată așa că atunci când am citit în prefață că scriitorul este craiovean, orgoliul oltenesc din mine a făcut dansul ploii.

Îmi este greu să fiu obiectivă față de această carte care cuprinde 12 povești țesute în jurul unor desene graffiti descoperite pe zidurile orașului pentru că în mine a trezit multă emoție. Am redescoperit teatrul de păpuși unde mergeam când eram mică, liceul Sanitar cu zidurile lui imense și scările vechi de lemn care scârțăiau atât de rău încât răsuflam ușurată când le lăsam în urmă și multe alte clădiri și detalii ale orașului pe care îl știu cu ochii închiși.

Toți am observat desenele sau mesajele care tronează în special pe zidurile clădirilor vechi, unele ne plac, altele ne irită și unele le păstrăm fotografiate în telefon. Mi-a plăcut ideea cărții de a țese povești în jurul unor mesaje care ne înconjoară și pe care de cele mai multe ori le ignorăm.

Este o carte ușor de citi, o lectură simplă pe care o parcurgi repede.

Leave a Reply