ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Literatura română, Literatură contemporană


Editură: HeyDay Books


Număr de pagini: 205

” Toți aveau impresii de mari intelectuali și prime-doamne, până când ajungeau să urce scările către apartamentele lor regale, unde cortina se trăgea peste resemnarea lor. Fiecare cunoștea conflictele familiale ale celuilalt, problemele bănești, dezamăgirile resimțite în ceea ce îi privește pe copii, dar toți se comportau ca și cum între cei patru pereți viața lor era perfectă.
Probabil devenise perfectă între timp, de asta nu deschideau ușa apartamentelor, pentru ca perfecțiunea să nu evadeze pe casa scării și ulterior, în lumea întreagă. ”

” Tomiță mieună somnoros și se întinse lânga bătrâna melancolică. Blănosul știa că până la Crăciun mai e tare mult și copiii veneau stingheri, mai mult din obligație, încercând să mascheze gândul că această bătrână alesese să îi crească într-o familie disfuncțională, crezând că e de datoria ei să mențină aparențele. Știa și bătrâna, dar îi era mai ușor să se mintă singură… Până la urmă, ce îi mai rămăsese după o viață de surghiun? Doar Tomiță…”

” Prea multe greutăți într-o lume haotică, prea puțin schimbată de când eram eu tânără. Tot comunism și foamete era și acum, dar altfel. Tot lipsă de libertate și abuz, dar îmbrăcate în alte haine. Tot un popor confuz și speriat, ținut departe de casă de dimineața până-n noapte, tot copii ce se creșteau mai mult singuri, dar altfel. Mai ascuns, ca și cum dacă se prefăceau că lucrurile s-au schimbat, păreau și eu schimbați.”

” Înțelegeam din ce în ce mai mult nevoia lui de a duce o viață dublă… adrenalina, atracția față de ceva interzis, sentimentul că astfel fentezi nu doar relația actuală, ci și bătrânețea, dezgustul, mizantropia, decăderea, moartea..”

” La ce bun să te complaci unei singure călătorii? Viața e mult mai complexă de atât. Ascundem în noi frânturi ce combinate pot deveni fatale. Alegeam pe rând să ne amăgim cu roluri ce par să ni se potrivească. Victime sau eroi, femei puternice sau bărbați inutili, ne mulțumim cu puțin sau ne pierdem cu totul într-o clipă. Putem fi de acum sau de atunci. Tânjim după noi șanse doar pentru a repeta aceleași greșeli.”

” Dar ce facem când feedback-ul primit este mereu nesatisfăcător? Ne golim de viață, de energie, de interes, orbecăim prin întuneric și ne umplem timpul cu forme similare de atenție, cu activități ce par să ne alunge frustrările. Dar o lumânare aprinsă nu înlocuiește beneficiile curentului electric. Tu ești o sugativă emoțională. Absorbi orice picătură ți se oferă, dar nu creezi nimic nou, decât superficial.”

” Când rămâi singur, în liniște, cu gândurile tale, totul decurge normal până într-un punct în care lași garda jos și brusc, tot ce te chinuie mental, își cere drepturile.”

M-a intrigat titlul cărții și cum mi-am propus să citesc scriitori români m-am hotărât să îmi comand pachetul format din Povestea funcționarului care a devenit cuier de Dana Nichițelea și Graffiti de Cristi Nedelcu. Editura HeyDay Books este o editură nouă și o felicit pentru primele cărți publicate.


Cartea cuprinde 20 de povestiri scurte și ușor de parcurs. Recunosc că m-a surprins cartea într-un mod tare plăcut. Fiecare poveste cuprinde momente din viața unor personaje cu care ne putem ușor identifica.


Funcționarul care a devenit cuier din frica de a rămâne fără serviciu fiind prins în plata ratelor și a cheltuielilor zilnice pe care trebuie să le acopere pentru el și familia lui, povestea copilului care dezvoltă o relație cu caloriferul vechi care face probleme în fiecare iarnă devenind o fântână arteziană m-a amuzat teribil pentru că am amintiri asemănătoare. Copilul care este părăsit pentru că mama plecă în Germania la muncă, bătrâna a cărei companie este doar un motan, fata care din cauza traumelor familiale pune distanță între ea și familia ei, distanță care dispare când merge la înmormântarea tatălui, eveniment care scoate monștrii de sub patul copilăriei.


Fiecare poveste este interesantă, te captivează repede și cel mai mult mi-a plăcut limbajul simplu dar care transmite o emoție, o trăire. O trec pe lista cărților pe care o să le mai recitesc cândva.

Leave a Reply