ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Beletristică, Ficțiune


Editură: LITERA


Număr de pagini: 330

” De pe vasul care intra în portul New York cu motoarele încetinite, tânărul Karl Rossmann, în vârstă de șaisprezece ani, expediat în America de sărmanii lui părinți pentru că fusese sedus de o servitoare care îi făcuse un copil, privea cu încântare statuia zeiței Libertății, zărită încă din larg, dar care se ivea acum parcă dintr-o lumină solară devenită brusc incendiară.”

” Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulții la nesfârșit.”

” Îl cântă atât de rar, încât dorința ațâțată a ascultătorului chema purți simplu nota următoare, pe care Karl o reținea cu zgârcenie, ca s-o elibereze apoi cu greutate. E drept că era pus în situația ca, la fiecare frază melodică, să ghicească notele din puzderia de clape și, în afară de asta, simți cum îl năpădește nostalgia dureroasă care țâșnește în acel final de cântec, cerând parcă alt sfârșit, pe care însă tânărul nu-l mai putea găsi.”

” Totul se petrecuse, de fapt, mai repede decât își putuse le închipui; se împliniseră totuși două luni de când lucra pentru acest hotel și muncise conștiincios, mai bine decât mulți alții, era convins de asta. Dar asemenea lucruri nu se iau în seamă în momente hotărâtoare ca acela în care se afla Karl; peste tot este așa, pe toate continenetele și chiar în Europa. Sentința rămânea aceea pe care o dictează furia primului moment.”

Karl Rossmann, un german în vârstă de șaisprezece ani sosește în America cu vaporul, urmând să intre sub protecția unchiului său. Karl fusese sedus de o servitoare care îi și născuse un copil, așa că familia îl trimite în America cu speranța că fiul lor o să ajungă un om educat iar păcatele trecutului o să fie uitate.

Karl este un băiat naiv, purtat de idealurile care îl bagă în tot felul de situații încă de la începutul poveștii. Pregătindu-se să coboare își amintește că și-a uitat umbrela așa că își lasă geamantanul unei cunoștințe dobândite în timpul călătoriei și merge după umbrelă. Se rătăcește și așa ajunge în camera fochistului care își varsă imediat toate problemele. Șeful său nu îl place deși el este un om muncitor și cum fusese dat afară vrea să meargă la conducătoiil vasului să le explice situația lui. Karl merge cu el și îi susține cauza în fața capitanului și a altor persoane prezente. Așa își întâlnește unchiul, Edward Jakob, cel care trebuia să îl ocrotească în America.


Viața lui Karl în America este monotonă, încă se acomodează și învață limba engleză. Are un singur prieten, Mack, cu care merge la echitație din când în când și o cunoștiință a unchiului său pe care îl place și tocmai de aceea acceptă invitația acestuia pentru o seară la domeniul lui personal din afara orașului New York în ciuda protestelor unchiului său.


Această decizie îi schimbă viața. Ajuns acolo este întâmpinat de fata domnului Pollunder, Klara, care ajunge să se comporte foarte urât cu el. Prezent mai este domnul Green, altă cunoștință a unchiul Edward, deloc agreat de Karl. Acesta începe să se simtă incomod și vrea să meargă înapoi acasă dar este reținut până la miezul nopții când îi este înmânat un plic în care este anunțat de unchiul său că nu mai are dreptul să se întoarcă acasă din cauza alegerii pe care o făcuse de a merge o seară la domnul Polluder. Îi este înmânat fostul lui geamantan și dat afară.


Karl se oprește la un hotel unde înnoptează cu doi pungași, Robinson și Delamarche, care îl trag într-o serie de evenimente nefericite. Liderul grupului, și cel care o să îi facă cele mai multe probleme lui Karl, este Delamarche. Merge cu ei spre un oraș mai mare unde cei doi promit oferte de muncă. Cei doi trăiesc din banii lui Karl și atunci când îi desfac geamantanul pe când Karl cumpăra mâncare pentru toți, se supără și rămâne la pensiunea unde intră sub protecția bucătăresei șefe lucrând ca liftier.

Trec câteva luni liniștite până când apare beat Robinson cerându-i bani. De frică să nu îl vadă cineva Karl roagă un coleg să îi țină locul și îl duce pe musafirul nepoftit în dormitorul comun al liftierilor să își revină din beție. Dar este prins că lipsește de la post și dat afară. În timp ce străbate curtea este atras de portarul șef care nu îl are la inimă care îl lovește îngrozindu-l pe băiat. Reușește să scape și în încercarea de a fugi cât mai departe intră în mașină cu Robinson, care fusese bătut de liftieri. Așa ajunge la Delamarche care îl scapă, aparent, de poliție și care ajunge să îl facă servitor în casa pe care el o împarte cu Robinson și Brunelda, o artistă apusă și obeză. Karl tot încearcă să evadeze dar nu reușește.


De aici încolo cartea devine ciudată. Se încheie un capitol cu Karl resemnat în postura de sclav al lui Delamarche ca apoi să înceapă cu un capitol în care Karl este liber, independent și se angajează la un teatru urmând să plece în Oklahoma.


Ultimul capitol îl arată pe Karl împingând un cărucior în care stă ascunsă Brunelda. Robinson și Delamarche nu mai sunt deci putem presupune că acesta rămâne ultimul în serviciul ei? Atunci teatrul în ce parte a vieții lui Karl intră în scenă?


M-a încurcat cartea dar apoi, citind despre ea că a fost ultima lui carte și a rămas neterminată, am înțeles firul rupt. Au încercat o continuare în același stil și o oarecare continuare a firului narativ dar sincer povestea este pur și simplu ruptă. Eu una consider că este chiar neterminată deși cred că au dorit realizarea unui final deschis.


Stilul lui Kafka mi se pare minunat. Personajele lui sunt copilărești, au un aer naiv și idealistic. Povestea este bine costruită și chiar mi-aș fi dorit să aflu ce se alege de Karl. Îmi place mult echilibrul prezent mereu în opera lui între acțiune și zonele statice ale cărții. Poate prezenta o acțiune extraordinară ca pe ceva banal, stilul lui are același ritm indiferent de ce se întâmplă. Poate nu mă pricep atât de bine să îi descriu stilul dar cei care au citit măcar o carte de a lui înțeleg despre ce vorbesc.


Murakami este un scriitor căruia intenționez să îi citesc toată opera iar el are același stil, aceeași formă de exprimare ca și Kafka.
Dacă sunteți fani Kafka și nu vă deranjează lipsa unui final bine închegat vă recomand cartea.

Leave a Reply