ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Ficțiune, Literatură română


Editură: NEMIRA


Număr de pagini: 424

” Cristescu tăcu, gândindu-se că dragostea rămâne splendidă oriunde ai întâlni-o: pe un câmp de maci și margarete, încătușată între kilometri de sârmă ghimpată sau în cotloane neguroase, unde uneori abjectul își dă mâna cu duioșia și cu tandrețea.”

” Așa o crescuse și pe Anca, într-un respect umil pentru bărbat, oricât ar fi de ticălos. Enunța, printre alte crezuri, principiul că o căsnicie, oricât de rea, e mai bună decât niciuna, decreta fără drept de apel că, dacă o căsnicie e nefericită, vina aparținea totdeauna, dar totdeauna, numai femeii.”

” Căsătoriți, probabil că relațiile dintre ei ar fi evoluat altfel, nu s-ar mai fi simțit la fel de bine împreună. Puțini sunt cei care într-un mariaj știu să păstreze intacte valorile reale ale unei iubiri. Intervin meschinăriile, o anume intimitate, care deviază în lipsă de pudoare. Ținută neglijentă, zgomote în baie, rufărie dubioasă, gură știrbă cu proteza la vedere, pe chiuvetă sau în paharul de pe noptieră. „ Suntem în familie…””

” La baza tuturor marilor averi – deschide Economia Politică – au stat totdeauna frauda, escrocheria, șantajul, mărțișoarele picante ale Codului Penal. Și să nu-ți închipui că străbunii dumitale maharajahi și-au rostuit comorile făcând mușchi la coarnele plugului…”

” Îi reproșa educația rigidă, viața searbădă la care o silise, faptul că-i sigilase din copilărie ușa bucuriilor, silind-o să privească pe gaura cheii la felricirea altora.”

Mi-a fost dor de Melania și Mirciulică! Îmi pare tare rău că este ultima carte din serie, mai ales că finalul nu este cel pe care i-l doream bătrânei excentrice, dar este unul realist. Cine caută, găsește. Iar Melania a tot căutat cale de șase cărți.


În centrul acțiunii este Marian Dragu, un tip abject, profund detestat din cei din jurul lui, speculant fără jenă și profund egoist. Este găsit mort în locuința lui iar maiorul Cristescu este înconjurat de cinci suspecți care susțin că sunt făptașul oribilei crime!


Fiecare are motive întemeiate să îi curme viața victimei. Anca Dragu, soția sa, martoră a aventurilor lui. Mai mult de atât îi aranja întâlnirile cu amantele, supusă total bărbatului ei din cauza sentimentului de inferioritate dat de lipsa educației și diferența socială dintre cei doi. Pe lângă educația primită de mama ei, de ordin patriarhal vecin cu sclavia față de sexul masculin, ea are un secret care o face să își păstreze umila atitudine până la moartea călăului ei.


Lelia este noua cucerire a lui Marian, fiind doar o săgeată a iubitului ei Cristea, un personaj cunoscut în capitală pentru palmaresului lui infracțional. Lelia tatona terenul pentru a evalua bunurile lui Marian dar când trebuia să dea semnalul acesta nu vine. În schimb dispare, iar Marian este găsit mort.


Doctorul Alfred Mircescu care locuiește cu mama lui, o tirană absolută care l-a amputat până la dispariție din cauza diformității fizice și a fricii congenitale cu care acesta era procopsit. Lipsit de dreptul de liberă practică din cauza unui avort ilegal făcut și închis, mama lui vinde lui Marian câteva opere de artă de mare valoare, putând să le răscumpere în cinci ani. Pactul este încălcat de Marian, avid de afaceri ușoare și mare pasionat de artă. Toată afacerea duce la o ură cruntă.


Olga Gabrelotti, o italiancă cu sângele clocotind de ură împotriva omului care o iubise și o părăsise susține că ea l-a omorât. Ancheta dovedește legăturile de familie între Alfred și Olga.


Anton Cernat, era bătrânul care locuia în propria casă cedată lui Marian, finul său. El și soția lui, neavând copii, își revarsă toată iubirea și bunurile asupra copilului. Bătrânul se simte înșelat de Marian și este oripilat de viața cuplului ale cărei detalii le știe.


Octavian Nanu este o victimă a acțiunilor egoiste ale lui Marian. Soția sa, fostă amantă al lui Marian, îl părăsește apoi, printr-o mârlănie caracteristică lui Marian, Nanu rămâne și fără serviciu. Și totul se întâmpla acum zece ani, așa că are zece ani de ură continuă față de cel care îi distrusese viața.


Fiecare are un motiv întemeiat pentru a ucide, condițiile prielnice și regretul că altcineva i-a luat-o înainte.


Draga de Melania ajunge în straturile afacerii din întâmplare și cum este vorba de opere de artă, față de care are o slăbiciune, care îi pot garanta mult visata plecare la Paris se aruncă în mijlocul acțiunii. Ea este prietenă cu mama lui Alfred, tirana, fiind singura persoană față de care Alfred are sentimente plăcute așa că aduce toate operele furate de la Marian Dragu, la ea acasă. Însă ea este arestată, fapt la care se aștepta așa că găsește o soluție ingenioasă de a scăpa basma curată. Își dă foc la casă, îl aruncă pe Mirciulică pe geam și ia o pânză de Picasso cu ea. Ce este sub nasul nostru, este cel mai greu de văzut.


Sunt foarte multe personaje, cu legături multiple între ele dar frumos ilustrate. Este un carusel de acțiune, evenimente noi, presupuneri răsturante de noi dovezi dar cu un final la care nu mă așteptam. O vedeam pe Melania plimbându-se pe străzile Parisului, cu Mirciulică în brațe. În schimb, maiorul Cristescu, spre propria disperare, o demască.


O să citesc toată opera Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Stilul și-l păstrează întotdeauna dar o să îmi fie dor de acest personaj captivant.

Leave a Reply