ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Ficțiune


Editură: POLIROM


Număr de pagini: 337

” Kweku moare desculț, într-o duminică, înainte de revărsatul zorilor, iar papucii așteaptă la ușa dormitorului precum câinii.”

” Lui, care putea numi toate fețele durerii, această logică îi era familiară, căci venea dintr-o țară caldă a lumii a treia unde băiatul, ținându-se scai de mama însângerată în urma travaliului ( unul fărăr rod) și mergând cu ea în zori până la țărmul oceanuluiu, văzând-o cum așează în apă trupușorul neînsuflețit, ca pe un Moise mai puțin norocos, înfășat cu totul în frunze de palmier și în sudoare, și apoi cum pleacă, fără s-o audă vreodată, nici măcar o singură dată, pomenind de el – ei bine, acolo băiatul învață că ” pierderea” e o noțiune.”

” Doctorul Soto le-a zis odată că motivul pentru care oamenii au relații de scurtă durată – singurul motiv adevărat pentru care oamenii le preferă în defavoarea alegerii unui partener pe viață – este acela de a se familiariza, în mod visceral, imediat și nesentimental, cu condiția ” mortalității individual” și nimic altceva.”

” Gândul se dezvăluie. Mamele trădează. Ți ce se întâmplă cu fiicele trădate de mame? Nu devin îmbrățișabile ca Sadie, se gândește Taiwo. Nu devin hlizite și adorabile ca Ling. Ci le crește o carapace. Împietresc. Încetează să mai fie fete. Deși arată ca fetele, se poartă ca fetele, flirtează ca fetele și sărută ca fetele, în realitate sunt generali, comandouri în război, trecând la acțiune la revărsatul zorilor pentru a preveni alte lovituri.”

” Fiindcă cel care simte rușine, acela nu se simte și nu se va simți niciodată, nicăieri, acasă.”

” O Familie reușită, cu toți șase implicați în acest efort, cu toții trudind pentru țelul comun, până acum neatins. Erau incompleți, în plină repetiție, o producție aflată în lucru, fiecare interpretându-și rolul cu afecatre și aplomb, cu toții sub presiunea reprezentației, mereu prezentă ca zgomot de fundal. Un freamăt.”

Cartea începe cu momentele dinaintea morții lui Kweku, moment în care începe să revadă unele din momentele vieții lui. Plecând dintr-o colibă din Ghana, crescut de o mamă singură pentru că tatăl îi părăsește, luptă până ajunge un medic renumit, cu o casă frumoasă și cu patru copii minunați, în America. Totul se năruie într-o zi, când fiind dat afară pe nedrept, pe criterii rasiale, își părăsește familia dispărând în noapte. După ce își linge rănile se întoarce dar în lunile absente Fola dispare și refuză să îl vadă, divorțând. Rămas singur, se întoarce în Ghana.


Cei doi au împreună patru copii iar cartea este spusă din punctul de vedere al fiecăruia.


Olu, băiatul cel mare îi calcă tatălui pe urme devenind medic. El reprezintă steaua familiei. Se căsătorește cu o colegă și, la fel ca frații lui, nu păstrează nici un fel de relație cu tatăl lui. Dar este totuși singurul care îl vizitează în Ghana, ratându-și absolvirea.


Sadie, cea mai mică dintre toți, o comoară neașteptată pe care tatăl ei o scapă din ghearele morții la naștere își urăște corpul, este bulimică și nu își găsește locul în familie sau rolul în viață.


Kehinde și Taiwo sunt gemeni care împarte relația specială specifică celor care au venit de mână pe lume, asta până în momentul când, părăsită de soț, mama lor hotărăște să își trimită gemenii la fratele ei vitreg din Nigeria care avea posibilitatea să le ofere avantajele unei educații bazate pe mulți bani. Acolo gemenii înfruntă o tragedie care le va marca relația. Unchiul, un psihopat, traficant de droguri și implicat în afeceri cu cartelurile locale îi obligă să întrețină relații cu conotații sexuale între ei. Sunt salvați întâmplător și trimiși acasă în America, dar nimic nu mai este la fel.
Kehinde ajunge un artist renumit iar Taiwo renunță la facultatea de drept după ce este făcută publică relația ei cu decanul facultății, un bărbat de cinzeci și ceva de ani, căsătorit.


Sunt toți împrăștiați prin lume, nu mențin relații prea bune, greutatea trecutului este prea mare. Dar când tatăl lor moare trebuie să meargă în Ghana, unde se reîntâlnesc și cu mama lor, mutată de câțiva ani acolo.
Ceea ce atârnă pe umerii lor este lipsa de împământenire, lipsa unui trecut familiar, a unor poze cu bunici atârnate pe pereți. Părinții lor, având un trecut zbuciumat și singuri nu pot să le ofere asta iar minusurile vieții de imigrant accentuează lipsa lor de apartenență.


Este o carte duioasă, despre o familie simplă care face tot ce poate dar rezultatul muncii lor nu este ceea ce sperau. Fiecare are un preș cu mizerie ascunsă dar totul e ținut minte, totul doare și fiecare încearcă să se vindece prin propriile mijloace.


Îmi place că prezintă povestea din punctul de vedere al fiecăruia, construind astfel o poveste obiectivă. Este presărată cu munte detalii care conturează frumos personajele, mentalitatea unei țări despre care nu știam nimic și mai ales lupta unor pesoane care pleacă de la nimic, cu încrederea în suflet că o să reușească.

Leave a Reply