ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Ficțiune


Editură: LITERA


Număr de pagini: 399

” De ce îndrăznise să spere? Din nou. Rămase cu privirea pironită pe ușa închisă, clătinând din cap, întrebându-se de ce o femeie inteligentă ca ea continua să calce în aceeași băltoacă înnămolită și să spere că nu se va murdări. Era o idioată că mai aștepta încă aprobarea tatălui ei.”

” Lui Vivi Ann i se făcu milă de el. Știa ce avea de făcut, ce ar fi făcut tata și Winona, dar ea nu era așa. Nu putea să-i spună pur și simplu să treacă peste asta și să se întoarcă la muncă. Învățase de foarte devreme că o inima rănită trebuia tratată cu blândețe. Era o lecție pe care o știa orice fată orfană de mamă.”

” Unele lucruri nu se puteau uita, indiferent de cât de mult încercai. Umilința. Pierderea. Gelozia. Erau emoții meru vii, care nu încetau să iasă la suprafață. Într-un final, obosești să le tot ții ascunse. Winona știa bine: obosise. Nu înceta să încerce, însă uneori, ca în seara asta, efortul părea insuportabil.”

” – Mi-e rușine pentru tine, spuse tatăl ei.
Vivi Ann fu zguduită de aceste cuvinte aspre. Nu le mai auzise niciodată de la el până acum, nu-și imaginase niciodată că ar fi fost posibil să îl facă de râs. Toți anii de legătură păreau atât de fragili; pentru prima oară se întrebă dacă dragostea lui era la fel de condiționată precum spuseseră mereu surorile ei că ar fi fost, și asta o sperie. El era temelia trainică, terenul ferm al familiei lor. O singură fisură ar fi fost de neconceput.”

” Și nu mă interesează mesele în familie. Iar ne-am distrat trăsnet la conacul Grey aseară, apropo. Mereu același lucru. Mătușa Aurora se laudă cu copii ei perfecți. Ricky, studentul eminent, și Janie, fata minune. Iar bunică-miu stă acolo ca un bolovan în timp de mătușa Winona ne povestește cât de al dracului de perfectă e viața ei. Nu-i de mirare că maică-mea obișnuia să ia medicamente cu pumnul ca să supraviețuiască. Ei cred că eu nu știu asta. Mă consideră idiot. Ca și când dacă eram copil nu vedeam că plângea tot timpul. Am încercat s-o ajut – asta îmi amintesc cel mai mult de când eram mic. Dar ea fie mă respingea, fie mă strângea în brațe de mă sufoca. Ajunsesem să știu cum arătau ochii ei când era burdușită de pastile și mă țineam la distanță. Acum se preface că totul este în regulă ăentru că e gol dulăpiorul de medicamente și ea nu mai plânge deloc.”

Este prima carte de Kristin Hannah pe care am citit-o. Am tot văzut numele autoarei în librării și pe la iubitorii de carte dar nu știu de ce, abia acum am reușit să citesc una din cărțile semnate de autoare.


Este prezentată viața familiei Grey pe o perioadă lungă de timp. Tatăl, proprietar al unei ferme cu istorie și notorietate printre oamenii din ținut, se luptă să își păstreze proprietatea și să își crească singur cele trei fete după ce soția moare.


Winona, fata deșteaptă, cu o carieră de succes, complexată de greutatea sa, mereu țânjind după dragostea unui bărbat și cel mai mic semn de apreciere din partea tatălui, intră într-o mulțime de probleme ce ajung să rupă relația dintre ea și surorile ei.


Aurora, mamă a doi copii, prinsă într-o căsnicie nefericită, divorțează abia când află de aventura soțului ei.


Vivi Ann, fiica cea mică și preferata tatălui, este înconjurată de rușine când se îndrăgostește de un indian anagajat la ferma tatălui ei, deși era logodită. Iubirea lor reprezintă subiectul principal. Deși Luke reprezenta alegerea ușoară, unanim acceptată și dorită de cei din jur, când îl vede pe Dallas renunță la tot, fuge cu el și se căsătoresc.


Obligat de situația financiară, tatăl îi acceptă la fermă, dar nu este fericit delcoc cu noua situație. Vivi Ann naște un băiețel apoi destinul lor se rupe. Dallas este arestat și închis pentru uciderea unei prietene cu o faimă îndoielnică în comunitate. Singura care crede în el este Vivi Ann dar asta nu împiedică condamnarea pe viață pe care o primește. Urmează ani de speranțe năruite. În final, Vivi Ann acceptă să divorțeze, încearcă să aibă grijă de fiul lor în timp ce trece prin viață anesteziată de pastile și băutură. Fiul lor ajunge să fie asociat cu tatăl lui, umilit pentru condamnarea lui Dallas și arătat cu degetul pentru temperamentul agresiv.


După doispreze ani Noah, fiul lui Dallas, o presează pe Winona să încerce să îi elibere tatăl, evoluția tehnologică putând ajuta ancheta. Este dovedită nevinovăția lui și este eliberat după ce pierduse mulți ani în spatele gratiilor nevinovat.


Cartea este complexă și pune în lumină diferite aspecte ale vieții. Un tată, rănit de pierderea soției, poate fi pentru o fiică un demon și pentru alta înger. Însă percepția se schimbă o dată cu trecerea timpului, cu maturizarea fiicelor și îmbătrânirea tatălui.


Societatea este formată dintr-o mulțime de prejudecăți care ne împing să arătăm cu degetul ce este diferit de noi, să marginalizăm, să distrugem. Dallas este condamnat pe nedrept pentru că este indian, agresiv, diferit. Nimeni nu este interesat de traumele lui, de viața care l-a umplut de cicatrici fizice și sufletești.


Justiția poate greși, oamenii pot fi orbiți de credințele lor. Relațiile se modifică dea lungul timpului, se maturizează, se consolidează sau se rup definitiv. Dragostea aceea pură, pe care prea puțini au norocul să o guste într-o viață, este prezentată în toate nuanțele vieții.


Poate că ritmul este uneori alert prezentând o avalanșă de evenimente, pentru ca apoi să fie un pic relaxat dar cum este prezentată o lungă perioadă de timp este de înțeles. Așa este și viața. Toate se pot întâmpla într-o clipă, după ani de stagnare. Deși pare a fi o carte de dragoste, are multe straturi prezentate. Legăturile de familie, viața care poate fi ca un carusel neașteptat, este despre iubire, speranță, târât pe burtă când nimic nu pare că merge bine.
Mi-a plăcut și mi-aș dori să mai descopăr cărți ale autoarei.

Leave a Reply