ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Educație, Psihologie, Dezvoltare personală


Editură: PAGINA DE PSIHOLOGIE


Număr de pagini: 236

” Decizia de a deveni părinte este, în mare măsură, una egoistă. O persoană poate decide să aibă copii dintr-o serie întreagă de motive legate de împlinirea personală. Unii oameni țin să aibă copii deoarece un copil este obiect al iubirii sau pentru că vor să-și vadă sămânța dusă mai departe ori fiindcă ceasul biologic le suna asurzitor pe dinăuntru. Alții vor să-i ofere puiului viața pe care ei n-au avut-o niciodată și, astfel, să-și potolească senzația că ceva le-a lipsit mereu.”

” Dar ce înseamnă ” familie disfuncțională”? Ei bine, este o familie centrată pe adulți și în care nevoile copiilor nu sunt o prioritate.”

” Copii au nevoie să învețe că, în această lume, există unii oameni pe care se pot baza și alții pe care nu se pot baza. Ca urmare, în unele cazuri viața le va materializa speranțele, iar în altele nu. Dezamăgirea face parte din viață, la fel de mult ca bucuria. Diferența majoră între o familie funcțională și una disfuncțională, când vine vorba să cunoști dezamăgirea, este aceea că în familia disfuncțională te dezamăgesc cei foarte apropiați. Te pun la pământ chiar cei la cate te-ai duce în mod normal ca să primești alinare.”

” Una dintre cele mai eficiente metode prin care îi poți învăța pe copii tăi ce fel de adulți ai vrea să fie la maturitate este aceea de a întruchipa tu persoana care ai vrea să devină ei. În esență, ideea e să te comporți în prezent așa cum ai vrea să se comporte ei în viitor.”

Am tot citit despre traume emoționale care își au sursa din familie dar niciodată nu am înțeles exact ce este o familie disfuncțională. Am scris mai sus definiția găsită în carte. Pe mine una m-a mulțumit și mi-a sunat destul de logic.


Un alt punct pe care îl atinge cartea este normalitatea. Toți ne trasăm singuri limitele iar în lipsa unor repere clare de multe ori ne întrebăm ce este normal, cum ar trebui să reacționez, ce ar fi bine să fac într-o situație dată. Cartea ia pe rând câteva sentimente, emoții, reacții pe care este normal să le ai dându-ți exemple și de partea opusă a normalității.


Ideea principală a cărții, pe care este bazat și titlul cărții, este că noi dăm copiilor mai departe niște tipare pe care le-am preluat automat de la părinții noștrii. Cred că toți știm despre ce este vorba. Curios este că acele comportamente pe care le-am detestat ca și copii avem tendința de a le repeta sub aceeași formă sau modificate pentru că ele sunt cele care ne-au rămas întipărite în minte.


Într-o altă carte am citit că ne rămas vii amintirile urâte pentru că noi le-am asociat cu supraviețuirea la momentul respectiv, deci vitale, pe când cele frumoase se șterg mai ușor pentru că nu reprezintă ceva elementar pentru continuarea vieții.


Dacă te-ai simțit umilit, controlat, fără reguli sănătoase în cadrul familiei, micșorat, infantilizat sau maturizat mult prea devreme este posibil să încerci să faci același lucru la rîndul tău. Este nevoie de muncă, dorință și disponibilitate ca tu să spargi tiparele preluate de la proprii părinți și să stabilești noi metode, mai sănătoase, de care copii tăi se pot bucura.
Este destul de greu de făcut pentru că cei mici au capacitatea de a înnebunii orice adult, însă ei au dreptul pentru că sunt doar copii. Tu ca și adult ești responsabil de binele lui, nu invers.


Cartea este foarte bine structurată și foarte ușor de citit. Cred că este folositoare oricărei persoane, fie că ai copii, fie că îți dorești să ai.
Mai jos am copiat Declarația Drepturilor Copilului. Ar trebui printată și lipită pe frigider ca un reminder a imaginii de ansamblu.

Declarația Drepturilor Copilului

Am dreptul să trăiesc, nu doar să exist.
Am dreptul să reprezint o persoană, și nu o posesiune a cuiva.
Am dreptul să fiu egal cu orice altă ființă umană, indiferent de vârstă.
Am dreptul să-mi fie respectată valoarea.
Am dreptul să fiu unic prin personalitatea mea.
Am dreptul să-mi rezerv gândurile și emoțiile și dreptul să fiu ascultat.
Am dreptul să întreb ” de ce” și să primesc răspunsuri.
Am dreptul să învăț ce este disciplina fără să țipe cineva la mine, să mă trateze de sus ori să mă doboare la pământ.
Am dreptul să fiu încurajat spre maturizare, în ritmul meu.
Am dreptul să fiu ferit de vătămări fizice la îndemâna celor plini de resentimente.
Am dreptul să fiu iubit pentru cine sunt cu adevărat.
Am dreptul, sub îndrumarea potrivită, să gândesc pentru mine însumi și să iau propriile decizii.
Am dreptul să fiu responsabil pentru sine.
Am dreptul să simt bucurie, fericire, mâhnire, jale, furie și durere.
Am dreptul să fiu învingător.
Am dreptul să-mi pese și să le pese altora de mine, să îngrijesc și să fiu îngrijit, să dau și să primesc.
Am dreptul să-mi formez propriile convingeri, credințe și norme.
Am dreptul să cunosc și să trăiesc libertatea personală.
Am dreptul să dispun de trupul, mintea și sufletul meu și să împărtășesc cu alții ființa mea.
Am dreptul să recunosc și să accept că și ceilalți au drepturi, la fel ca mine.

Read that again!

Leave a Reply