ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Ficțiune


Editură: POLIROM


Număr de pagini: 353

” Am fost surprins să aflu că Rolling Stones și Beach Boys încă mai există. Timpul curge continuu, orice am face. Noi îl tăiem în bucățele mici, pe măsura noastră, și ne hrănim cu o iluzie, dar el e cu siguranță continuu.
Aici nu există nimic pe măsura mea. Aici nu există nimeni care să laude sau să denigreze pe altcineva, luându-se pe sine ca etalon. Timpul curge netulburat, ca o apă limpede. Câteodată mă simt eliberat până-n străfunduri.”

” Am scos din frigider niște suc și mi-am turnat într-un pahar, apoi m-am așezat și l-am băut în bucătărie. Pe masă era un bilet lăsat de prietena mea în care-mi spunea că ieșise să mănânce și urma să se întoarcă la 9:30. Ceasul de pe masă arăta exact 9:30. M-am uitat cum se schimbau cifrele, 9:31, apoi 9:32.
Plictisit de atâta uitat la ceas, m-am dezbrăcat, am intrat la duș și m-am spălat pe cap. În baie erau patru feluri de șampon și trei feluri de balsam. De fiecare dată când se ducea la cumpărături, prietena mea mai apărea cu câte ceva și mereu găseam în baie câte un articol de toaletă nou. La un inventar sumar am descoperit, pe lângă altele, patru creme de ras și cinci tuburi de pastă de dinți. Am ieșit din baie și mi-am pus niște pantaloni scurți și un tricou.”

Din când în când mă întorc la Murakami și nu pentru că mi-am propus să îi citesc toată opera, ci pentru că mi se face dor de stilul lui liniar, de fantasticul furișat în operă ca un lucru banal, real.


Cartea prezintă aceeași poveste în mare. Un jurnalist plictisit, resemnat cu viața lui monotonă care este aruncat într-o poveste ireală. Este prezentă și femeia care dispare la un moment dat, ca toate celelalte protagoniste ale lui Murakami.


De data asta este forțat să plece în căutarea unei oi fantastice care se poate strecura într-o persoană, înzestrând-o cu calități excepționale. Problema este că oaia, după ce persoana pe care o locuiește și-a atins potențialul maxim, pleacă.


Este prezentat și un personaj de pe alte meleaguri, fantomatice aș zice, jazz-ul, muntele și personajul principal călătorește prin viață într-o bulă din care este doar spectator al propriei vieți.


Îmi place mult Murakami, nu mă plictisește să citesc pagini întregi în care sunt prezentate doar activitățile comune tuturor ca mâncatul, dormitul sau băutul cafelei. Faptul că i-am citit biografia cred că m-a făcut să îl văd într-o lumină mai apreciativă.

Leave a Reply