ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Istorie Universală


Editură: CORINT


Număr de pagini: 368

” În afara lumii industrializate, oamenii apelau la tămăduitori tradiționali – câteodată înainte de a apela la medicii în stil occidental, câteodată după. Ayurveda în India, precum kanpo în Japonia – variante străvechi de tratament în care se folosesc plante – reprezentau alternative de încredere și puțin costisitoare la medicina occidentală, care, chiar dacă s-ar fi bucurat de încrederea lor, adesea nu era disponibilă. Vracii-vrăjitori din munții Indiei modelau siluete umane din făină și apă și le fluturau deasupra bolnavului, ca să atragă spiritele malefice. În China, în afara paradelor cu regi-dragoni în orașe, oamenii mai apelau la băile publice, unde voiau să elimine prin transpirație vânturile malefice, fumau opiu și luau yin qiao san – o pulbere făcută din caprifoi și forsiția, inventată în timpul dinastiei Qing, pentru ” boala iernii”.”

” Să luam, de exemplu, lucrătorii din sănătate. Acești oameni sunt în linia întâi în orice epidemie și autoritățile se tem de multe ori că ei își vor părăsi postul când vor vedea că propria viață le este pusă în pericol și își vor renega „ datoria de a vindeca”. Gripa spaniolă a demonstrat contrariul: majoritatea medicilor au rămas să lucreze până când n-au mai putut fizic s-o facă sau până când ei înșiși prezentau un risc pentru pacient. „ Apoi ne-a lovit gripa”, scria medicul-poet William Carlos Williams, din Rutherford, New Jersey. „ Noi, medicii, făceam și 60 de vizite pe zi. Mulți dintre noi au fost doborâți, unul mai tânăr a murit, alții au luat boala și nu aveam nimic care să țină în frâu puternica otravă care mătura omenirea.”

Nu este un mister că pandemiile au remodelat lumea de-a lungul timpului iar noi simțim acest proces pe propria piele.


Revoluția industrială, lipsa măsurilor de igienă, nivelul scăzut de dezvoltare al medicinei, războiul au favorizat dezvoltarea unei epidemii care a dus la moartea a peste 50 de milioane de oameni.


Denumirea gripei a fost o urmare a propagandei antispaniole născută din rivalitatea imperiilor europene și nu reflectă originea sa. Gripa spaniolă s-a distribuit în trei valuri, cel intermediar fiind cel mai grav. Primul val s-a manifestat ca o gripă normală, cu dureri de cap și febră, neatrăgând prea mult atenția asupra sa. Cel de-al doilea val s-a complicat cu pneumonii, pete negre ce se extindeau pe tot corpul, moartea survenind la câteva zile de la apariția lor. Femeile însărcinate avortau sau nășteau spontan. Unor pacienți le-au căzut dinții, părul, au suferit episoade de delir și amețeli, insomnii, deteriorarea vederii în culori, sângerări spontane pe nas și gură.


Știința parcursese un drum lung din Evul Mediu unde se credea că bolile erau date de zei și Dumnezeu, până la descoperirea bacteriei. Virusul era mult prea mic pentru a-l identifica cu ceea ce aveau la dispoziție în vremea respectivă așa că nu știau ce este sau cum se transmite, pe cale aeriană sau prin sânge. Îngrijirile medicale constau în izolarea pacientului, condiții de igienă optime și administrarea pilulei magice recent descoperită: aspirina. Gripa părea că are caracter selectiv afectând mai ales grupa de vârstă 20-30 de ani și bărbații mai mult ca femeile.


Gripa s-a manifestat diferit la nivelul țărilor sau chiar al regiunilor din cadrul aceleiași țări. Studii întreprinse ulterior au constatat că răspândirea epidemiei a depins de o mulțime de factori ca măsurile luate de autorități cât și de condițiile individuale de trai sau zona geografică.


Se presupune că virusul a fost transmis de păsările sălbatice, care în general sunt un rezervor de viruși, fie prin intermediul porcilor fie direct omului. Nu se știe cu precizie unde a debutat boala, neexistând atunci un sistem de înregistrare a datelor.


Virușii au nevoie de un organism gazdă să se poată multiplica, apoi se adaptează gazdei suferind modificări. Gazda poate muri în urma incubării virusului sau poate devenii imună.


M-au frapat asemănările dintre gripa spaniolă din 1918 și cea actuală. Evoluția pare mult prea mică pentru volumul de informații disponibil astăzi.


Religia a avut aceleași doleanțe, organizând evenimente publice unde s-au înghesuit mii de persoane pentru că Dumnezeu îi protejează și boala este doar o pedeapsă a propriilor păcate. Presa a cenzurat și denaturat informația. Sistemul medical a fost complet nepregătit pentru amploarea epidemiei. Sistemele politice au reacționat diferit, atunci depinzând de condițiile războiului.


De asemenea a existat o propagandă împotriva vaccinurilor, teoriile conspirației existau din plin susținând neexistența virusului sau desfășurarea unei război biologic pentru exterminarea rasei umane selectiv. La fel ca acum.


Cartea este un documentar cu multe date științifice, istorice și mărturiile celor care au trăit în contextul respectiv.
Mi-aș fi dorit să dezbată un pic mai mult manifestările emoționale din cadrul epidemiei așa cum Camus a făcut-o în Ciuma, dar înțeleg că sunt stiluri literare total diferite.


Lumea de după gripă a cunoscut o accelerare economică, industrială. S-a dezvoltat sistemul medical pentru toți, împotriva dorinței medicilor de atunci care doreau să rămână doar în sistem privat. Natalitatea a crescut, nou născuții având o stare generală de sănătate mai bună și o imunitate mai ridicată față de cei născuți anterior epidemiei.


Trăim o perioadă în care suntem zdruncinați de încă o pandemie provocată de un nou virus gripal care a dus la izolare socială, decese, frică.


Este o perioadă neclară, nesigură în care fiecare încearcă să facă ce este mai bine pentru el și pentru cei din jurul său.


Pe mine pandemia m-a făcut să văd fragilitatea vieții, vulnerabilitatea celor dragi în fața unei necunoscute și incapacitatea de a-i proteja. Pe voi cum v-a schimbat pandemia?


P.S. Pe aceeași temă există un serial Netflix numit Pandemia: Virusul gripal.

Leave a Reply