ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Psihologie


Editură: METEOR PRESS


Număr de pagini: 257

” Abuzul verbal este un gen de molestare care nu lasă urme comparabile cu violența fizică. Poate fi însă la fel de dureros, iar revenirea posttraumatică a persoanei afectate poate dura chiar mai mult.”

Când ne gândim la abuz, ne gândim de obicei la violența fizică, cea care lasă urme însă abuzul poate fi emoțional, verbal, psihologic și este la fel de dureros și devastator pe termen lung.


Abuzul verbal este de cele mai multe ori greu de identificat iar victimele sunt atât femeile cât și bărbații. Poate fi direct, discret, manipulativ și se desfășoară în general în spatele ușilor închise. Cea mai nefastă consecință pentru victimă este confuzia pentru că abuzatorul, pe lângă faptul că are comportamente diferite în funcție de cadrul în care se află, nu își recunoaște niciodată abuzul.


Abuzul verbal crește în intensitatea o dată cu timpul și de cele mai multe ori precede abuzul fizic. Abuzatorul nu își conștientizează comportamentul, cei doi parteneri trăind în realități separate.


Există două tipuri de putere: Puterea Personală și cea de Dominare. În general cuplurile marcate de relațiile abuzive verbal trăiesc în raporturi diferite cu aceste puteri. Victima trăiește în Puterea Personală iar abuzatorul în cea de Dominare. Puterea de Dominare ucide spiritul victimei prin controlul și supunerea manifestate de partener.
Victima se adaptează ritmului relației, își neagă propriile trăiri și ajunge să se muleze după comportamentul partenerului pentru a evita emoțiile pe care le resimte. Astfel ajunge să fie neîncrezătoare în propria persoană, trăiește într-o stare permanentă de încordare, crede că este ceva în neregulă cu ea, dezvoltă o înclinație spre autoanaliză, crește vocea critică din interiorul ei, grija că nu este fericită deși ar trebui să fie, senzația că pierde ceva, de a nu fi așa cum trebuie, ezită în a trage concluzii sau a lua decizii, tendința de a trăi în viitor unde totul o să fie mai bine.


Abuzul verbal este format din cuvinte care atacă sau rănesc, care fac o persoană să creadă un lucru fals și reprezintă o formă de violență psihologică.


Ca și caracteristici, abuzul verbal este dureros, atacă firea și capacitățile partenerei, poate fi evident sau subtil, este manipulator, înșelător, neprevăzut, prezintă un mesaj dublu, se accentuează o dată cu timpul și reprezintă o problemă esențială în cadrul relației.


Uneori este ușor de identificat atunci când partenerul tipă și jignește însă uneori este mascat atât de bine încât nu îl recunoaștem. Poate fi servit printr-o atitudine reținută, contrazicere, desconsiderarea, ascuns în spatele unor glume, prin blocare și diversiune, judecăți, critici, subminare, amenințare, jignire, uitare, atitudine de comandă, negare sau furie abuzivă.


Furia stă la baza comportamentului abuziv, fiind o categorie a abuzului verbal.


De ce oare cineva acceptă acest comportament? De ce se adaptează o persoană ritmului abuziv al relației? Victima este condiționată din frageda copilărie să nu aibă încredere în sentimentele ei, să se supună autorității adulților din jurul ei, în acest caz partenerului, să creadă afirmațiile partenerului chiar dacă devine frustrată preferând să creadă că este ceva în neregulă cu ea pentru că, nu-i așa, omul care te iubește nu te rănește?
Agresorul a crescut într-o familie unde sentimentele lui nu au fost acceptate și validate și neavând nici o persoană care să îi arate compasiune, concluzia la care a ajuns este că nu este nimic în neregulă, blocându-și sentimentele de suferință, pur și simplu nu a mai simțit nimic. Agresorul se simte îndreptățit în comportamentul său, nu îi înțelege efectele acționând ca urmare a unor sentimente reprimate. Face partenerei ceea ce i s-a făcut și lui și pentru că nu își poate simți sentimentele le proiectează asupra persoanei de lângă el.


Este foarte greu să ieși din ceața unei relații abuzive verbal mai ales pentru că ea poate fi funcțională din alte puncte de vedere. Atunci când nu ai încredere în propriile trăiri, când îți cedezi puterea personală, când toată starea îți este cunoscută din copilărie o adopți ușor. Marea parte nu știm ce este o relație funcțională. Avem câteva caracteristici în cap dar inconștient căutăm familiarul care poate fi chiar opus dorințelor noastre verbalizate. Am crescut într-un sistem patriarhal, într-un sistem în care am fost învățate că femeia se sacrifică pentru familie și nu am avut repere pentru o relație sănătoasă. Nu am fost învățate să fim fericite, nu am avut modele de femei fericite și stăpâne pe propria viață.


Oare ce este o relație normală? Care sunt drepturile fundamentale ale unei persoane în cadrul unei relații?


Dreptul la bunăvoință din partea celuilalt.
Dreptul la suport emoțional.
Dreptul ca partenerul să asculte ce ai de spus și să-ți răspundă cu amabilitate.
Dreptul de a avea propria ta viziune, chiar dacă partenerul are una diferită.
Dreptul de a avea propriile sentimente și propria experiență și de a le considera ca fiind reale.
Dreptul de a primii scuze sincere pentru orice glumă pe care o socotești ofensatoare.
Dreptul de a primi clarificări și răspunsuri informative la întrebările despre lucrurile ce te preocupă în mod legitim.
Dreptul de a trăi fără acuzații și reproșuri.
Dreptul de a trăi fără critici și condamnări.
Dreptul de a ți se respecta propria ta muncă și propriile interese.
Dreptul de a primi încurajare.
Dreptul de a trăi fără amenințări fizice și emoționale.
Dreptul de a trăi fără izbucniri de furie și mânie.
Dreptul de a nu suferi jigniri care să te umilească.
Dreptul de a ți se cere orice lucru în mode respectuos, nu a ți se impune.


La acestea aș adăuga că o relație fericită este o relație unde ambii parteneri se simt bine, unde nu există un raport de putere disproporționat, unde partenerii sunt situați la același nivel și nu pică în roluri de victimă sau abuzator.


Puterea există în interiorul fiecărei persoane și indiferent de forma abuzurilor suferite, de subminarea esenței tale, de ceața în care bâjbâi poți ajunge la mal. Cere ajutor, uită-te în interiorul tău, fă pași mici care să te ducă înapoi spre tine.

Leave a Reply