ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Psihologie, Dezvoltare personală

Editură: HERALD

Număr de pagini: 205

„ Să nu ai amintiri din copilărie e ca și cum ai fi condamnat să cari în permanență după tine o valiză al cărei conținut îți este necunoscut. Și, cu cât înaintezi în vârstă, cu atât ea ți se pare mai grea și cu atât devii mai nerăbdător să o deschizi la sfârșit.”  Jurek Becker

„ În schimb, putem observa mai degrabă un atașament patologic, un amestec de frică și de supunere care cu greu poate fi catalogat drept iubire adevărată, fiind de fapt o aparență, o fațadă. La aceasta se adaugă faptul că adesea oamenii care au fost agresați în copilărie speră întreaga viață să primească, în sfârșit, iubirea pe care nu au simțit-o niciodată. Aceste așteptări întăresc legătura cu părinții, ce este descrisă în religie ca iubire și lăudată ca fiind o virtute. Din păcate, acest lucru se întâmplă și în majoritatea terapiilor, deoarece cei mai mulți oameni sunt încă dominați de morala tradițională. Dar prețul pentru această morală este plătit de corp.

Atunci când un om crede că simte ceea ce trebuie să simtă și încearcă în permanență să nu simtă ceea ce își interzice să simtă, se îmbolnăvește sau își lasă copii să achite datoria, proiectând asupra lor emoțiile pe care el nu le poate admite.”

Subiectul cărții este reprezentat de somatizarea emoțiilor  negative. Inconștientul fiecăruia este o poveste care ne este accesibilă doar parțial, marea parte din trăirile și emoțiile simțite la un moment dat sunt bine îngropate de mecanismele de apărare dezvoltate de propriul creier. Dacă nu ne aducem aminte nu înseamnă că nu există ci că doar le cărăm în noi și ajung să se exprime sub diferite forme, de multe ori prin afecțiuni ale corpului.

Conflictul dintre ceea ce simțim, emoțiile înregistrate de organism, și ceea ce știm că ar trebui să simțim, conform normelor sociale sau educației primite în copilărie, duce la afecțiuni ale organismului.

” Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine ți să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție.” Religia propagă docilitatea copiilor față de părinți indiferent de abuzurile la care au fost supuși și de cele mai multe ori adulții rămân în aceeași poziție supusă și dependentă.

Abuzul suferit în copilărie poate fi fizic sau emoțional. Părinții își pot proiecta asupra copiilor toate visurile lor ratate impunându-le acestora să trăiască ceea ce ei nu au reușit, își pot controla copii până în punctul în care aceștia devin doar o prelungire a lor sau pot cere copiilor să atingă perfecțiunea conform propriei definiții. Toate acestea duc la un conflict emoțional în interiorul copilului și cum părinții sunt Dumnezei pentru copii, aceștia aleg să își refuleze sentimentele netolerate de părinți și să le împlinească acestora așteptările. Această legătură patologică poate dura toată viața pentru că, deși adulți fiind, copilul așteaptă toată viața să primească iubirea și acceptarea râvnită din copilărie. Toate aceste emoții refulate se manifestă la nivelul corpului sub diferite afecțiuni.

În terapie adulții devin foarte defensivi când este vorba de proprii părinți pentru că recunoscându-le carențele educaționale și emoționale tot ceea ce știu despre propria viață și copilărie se dărâmă. Perfecțiunea părinților cade și nu pot accepta că cei mai iubiți oameni din lume, cei care se presupune că ar trebui să îi ocrotească, iubească și să îi accepte necondiționat i-au făcut rău. Însă părinții sunt oameni cu bune și cu rele și au făcut ce au știut mai bine pentru copii lor. Fiecare părinte vrea tot ce este mai bun pentru propriul copil și uneori inconștient provoacă traume emoționale pe care copilul devenit adult încă le cară în spate.

Atât timp cât emoțiile refulate în copilărie rămân prinse în inconștient corpul o să plătească prețul. Emoțiile trebuie procesate și eliberate. Este un proces înspăimântător pe alocuri însă te eliberează de ancora care te ținea în același loc.

În carte sunt prezentate destinele unor persoane faimoase ca Hitler, Frank Kafka sau Virgina Woolf și sunt expuse legăturile dintre copilărie și afecțiunile lor ulterioare. Sunt prezentate și cazuri unor persoane normale care se luptă cu anorexia sau diferite afecțiuni cărora nu le găsesc cauza sau rezolvarea medicală.

Rar o problemă are o singură cauza și cum noi oamenii suntem încă un mister din multe puncte de vedere poate că atunci când avem o problemă de sănătate ar trebui să căutăm factorii declanșatori și dincolo de fizic. Suntem mult mai mult decât un corp, suntem un izvor nesecat de emoții și trăiri și când ceva nu funcționează poate că trebuie făcută curățenie în multe aspecte ale vieții.

Personal știu ce înseamnă somatizarea. A fost un lucru greu de acceptat pentru mine la început. Medicul din mine greu a înțeles că lucrurile nu sunt mereu ca în cărți. Dar tot pe pielea mea am simțit cum nu mă mai apasă tiroida și cum greața și vărsăturile au încetat când am reușit să scot toată toxicitatea din mine.

Atunci când ai o problemă de sănătate și cauți disperat rezolvarea prin multe căi amintește-ți că igienizarea sufletului îți poate ajuta corpul să își revină, dacă interiorul este curat și echilibrat, corpul i se aliniază.

Vă reamintesc de Marele Dicționar al Bolilor și Afecțiunilor de Jacques Martel. Această carte ar putea fi un punct de plecare în acest proces de corelare a bolilor corpului cu emoțiile refulate.

Leave a Reply