ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Am uitat să ne jucăm. Am uitat să râdem. Am uitat să ieșim în ploaie fără umbrelă. Am uitat să fim copii. Adultul din noi uită de copilul din interior care așteaptă o gură de aer, o mână întinsă, un zâmbet. Suntem copii în corpuri de adulți ce duc pe umeri responsabilități, visuri și liste de bifat.

Suntem copii și adulți în același timp. Nu putem fi copii mereu pentru că din păcate viața nu este un parc de joacă. Nu putem fi mereu adulți căci am uita să zâmbim. Care este calea? Unde este mijlocul? Care este locul și momentul unde cei doi se pot întâlnii? Copilul are nevoie de adult pentru a supraviețui în lume iar adultul are nevoie de copil pentru a savura viața în momentul prezent, fără frică și condiționări, așa cum numai copii o pot face.

Fii adultul de care ai avut nevoie atunci când ai fost copil. Fii adultul care îi arată copilului culorile lumii.Fii adultul care îl vede, îl mângâie, îi acordă atenție. Fii adultul care îl ia de mână și îl duce la joacă. Fii adultul care îl lasă să exploreze nuanțele vieții în siguranță. Fii adultul care îl lasă să îl ia de mână și să îl ducă din când în când pe tărâmurile copilăriei, unde îi poate pune flori în păr, unde îi puteți zâmbi soarelui, unde puteți alerga după fluturi.

Lasă copilul din tine să se bucure de viață, să se bucure de tine și de siguranța pe care acum o poți oferi. Fă-l să se simtă văzut, iubit, acceptat și liber. Zâmbește astăzi, îmbrățișează copilul din tine și ieși la joacă.

Tu când ești copil?

Leave a Reply