ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Psihologie, Dezvoltare personală


Editură: LITERA


Număr de pagini: 368

„ Odată ce șantajul a atins o relație, aceasta devine rigidă, blocată în tipare de cerere și capitulare. Nu avem voie să ne ajustăm postura sau să ne schimbăm pozițiile.”

„ Cu toții avem dreptul fundamental de a nu trăi într-o relație otrăvită de lipsa de loialitate, de dependență sau orice altă formă de abuz.”

„ Șantajul sentimental cere antrenament și practică. Cine este antrenorul? Tu. Cine altcineva i-ar putea spune unui șantajist cu absolută certitudine și precizie: asta este ceea ce funcționează la mine. Acesta este genul de presiune în fața căruia cedez mereu. Acesta este instrumentul special creat pentru a-mi atinge cele mai sensibile zone.”

„ Șantajul sentimental nu ne amenință, poate, viața, dar ne răpește avutul cel mai de preț – integritatea. Integritatea este acel loc din interiorul nostru unde se află valorile noastre și busola morală personală, ajutându-ne să vedem limpede ce este bine și ce este rău pentru noi.”

Șantajul emoțional este o formă de manipulare emoțională folosită de persoanele apropiate pentru a obține de la noi ceea ce își doresc. Sentimentul de înfrângere, de cedare în fața presiunilor altei persoane, frustrarea că iar ai acceptat să faci lucruri pe care nu le vrei, neputința de a-ți putea susține cauza sunt elemente care indică un șantaj emoțional.
Șantajul emoțional poate fi prezent atât în viața de cuplu, carieră, familie sau în relațiile de prietenie. Poate fi manifestat doar într-un aspect al vieții. Ca exemplu, o persoană își poate susține cauza la serviciu însă cedează șantajului emoțional venit din partea partenerului de viață. Cum ajunge o persoană să fie manipulată?


Autoarea denumește senzația trăită ca FOG, ceață, și înglobează trei stări: frica, obligația și vinovăția. Acestea sunt sentimentele care ne fac să cedăm în fața șantajului. Supunerea în fața șantajului duce la scăderea respectului de sine, pierderea integrității personale, pur și simplu busola interioară nu mai funcționează. Nu mai știm ce este bine, ce este rău, ce ar trebui să facem, să acceptăm sau să refuzăm.


Șantajul emoțional este greu de identificat fiind învăluit într-o stare de confuzie, confuzia fiind un element des întâlnit în relațiile abuzive.
Cele șase simptome ale șantajului sunt solicitarea, împotrivirea, presiunea, amenințarea, supunerea și repetarea.


Există patru categorii de șantajiști:


Răzbunătorul este cel care este foarte clar în cerințele lui și mai ales în consecințele unui refuz. Poate deveni agresiv iar de obicei persoana șantajată ajunge să facă lucruri care o șochează până și pe ea ca mințitul, ascunsul lucrurilor, furișatul, aceste comportamente adăugând sentimentul de autoreproș că nu pot face față persoanei care îi manipulează. Răzbunătorul poate aplica și tratamentul tăcerii însă mesajele ca abandonul sunt înțelese de cel manipulat.


Autoflagelatorul este cel care amenință că nu va putea funcționa dacă nu facem ce spune el, că se va îmbolnăvii, că îi dăm viața peste cap dacă nu facem ce spune el sau că se sinucide. Mesajul este „ Fă ce spun eu altfel nu am să mănânc/ mă îmbolnăvesc/ nu pot dormi/ mă apuc de băutură etc.”


Martirul nu amenință dar îți spune foarte clar că orice nefericire este din cauza ta. Un martir este preocupat de propria stare mizerbilă, se așteaptă ca cei din jur să le citească gândurile și viețile lor să se învârtă în jurul nevoilor lui.


Ispititorul este cel mai subtil șantajist. El promite iubire, bani, avansare în carieră dacă ne comportăm cum vrea el. Altfel nu primim nimic.


Șantajistul își bazează comportamentul manipulativ pe propria noastră frică. Cu frica am făcut cunoștință de când am venit pe lume și am depins de alții pentru a supraviețuii. Cum suntem ființe sociale, frica de abandon este extrem de puternică și foarte ușor de trezit.

Într-o relație se poate întâmple ca partenerii să schimbe rolurile fiind pe rând când șantajist când victimă, sau șantajist într-o relație apoi victimă în alta.


Vinovăția este un instrument care ne ajută să ne reglăm propria busolă morală. Avem încredere în ea așa că atunci când ne dă semnale ne gândim că am depășit limitele și trebuie să rezolvăm problema atunci când am făcut ceva greșit, am fost cruzi sau necinstiți. Din păcate sentimentul de vinovăție poate fi înșelător și nu mai are legătură cu identificarea și corectarea comportamentului nociv. Devine vinovăție necuvenită și ne împinge spre rolul de victimă. Prin generarea sentimentului de vinovăție în noi șantajistul ne pune în spate toate nefericirea lui, noi suntem cauza problemelor lui.


Șantajiștii se folosesc de raționalizare pentru a ne convinge că șantajul este cumva folositor, că nu dăunează și că are un efect benefic așa că ignorăm sentimentul care îl trezește în noi și capitulăm în fața rațiunii lor. Ei se consideră înțelepți iar victima este doar biată persoană care are nevoie să fie orientată. Pledoaria lor ne năucește, ne transformă în persoane rele cărora nu le pasă de ei, ne pun etichete care ne jenează și pot avea chiar aliați în acest proces.


Șantajistul de multe ori nu este conștient de propriul comportament. Nu respectă sentimentele persoanelor din jur, nu îl interesează să păstreze încrederea sau respectul apropriaților. Pentru ei contează doar să câștige sub orice formă și nu fac legătura între propriul comportament și eventualele consecințe. Comportamentul vine dintr-un sentiment profund de pierdere și privațiune, este un avertisment că lucruri groaznice o să se întâmple dacă lucrurile nu ies cum își doresc. Pentru a câștiga bătălia folosesc diverse tactici care, deși le dă senzația triumfului, creează o ruptură în relație.


Relația cu un șantajist este tensionată, plină de sentimente negative însă pentru șantajist nu contează natura relației atât timp cât ea există.
Șantajul sentimental există pentru că persoana manipulată îl permite, tolerează și îi susține ritmul ani întregi. Fiecare avem butoane roșii care dacă ne sunt apăsate tot felul de emoții negative ne ies la suprafață. Însă noi arătăm aceste butoane unui șantajist, practic îl învățăm cum să opereze mai eficient cu cele mai sensibile puncte ale noastre. Aceste puncte au fost formate de-a lungul vieții prin educație, formare, de către familie sau mediul social.


Unele din aceste puncte care ne fac vulnerabili sunt nevoia exagerată de aprobare, frica puternică de a supăra, nevoia de pace cu orice preț, tendința de asumare a unei responsabilități exagerate pentru viețile altora și nivelul înalt de îndoială de sine.


Răspunsurile noastre la șantajul sentimental vin din mecanismele de supraviețuire pe care le-am deprins de-a lungul vieții. Problema este că aceste mecanisme sunt învechite iar noi nu le-am actualizat. În fiecare zi prin propriul comportament îi învățăm pe cei din jur cum să ne trateze, le arătăm ce putem accepta și ce nu, ce ne face fericiți și ce nu. Dar putem face acest lucru dacă sunt încă agățați de vechi tipare de supraviețuire? Șantajul emoțional ne lasă plini de sentimente neexprimate care ies apoi la suprafață sub diverse forme comportamentale sau fizice. Protejarea integrității poate fi înfricoșătoare și poate duce la însingurare însă și să ne convingem mental și emoțional că putem accepta ceva ce nu ne dorim ne seacă din toate punctele de vedere. O relație în care există acest comportament este o relație nesigură, lipsește înțelegerea, empatia, respectul care sunt esențiale.


Acest comportament se poate corecta prin multă muncă, prezență, autoanaliză și autocontrol. Autoarea prezintă câteva tehnici pentru a face față șantajului și a ne păstra integritatea în fața valului de sentimente negative ce ne pot face să cedăm iar. Adesea șantajiștii nu sunt conștienți de propriul comportament și când persoana manipulată rupe tiparul se pot trezi într-o realitate de care nu știau.


Fiecare trebuie să își analizeze propriile sentimente, să stabilească tiparele de șantaj, să conștientizeze relația, să își înțeleagă rolul în acest dans al abuzului și să facă pași mici pentru restabilirea propriei integrități indiferent de consecințe. Pentru că nimic nu este mai rău decât pierderea propriei esențe din cauza unor convingeri distructive.

Leave a Reply