ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

                                                                    

Ne uităm în oglindă, ne știm fiecare aluniță, fiecare bucățică din corp, ne îmbrăcăm, ne admirăm, ne aranjăm cutele vieții astfel încât să nu vedem ce ascund. Credem că știm cine suntem, cine vrem să fim, ne proiectăm imagini ideale în cap, imagini în calea cărora stă adevărul despre noi înșine.

Adevărul vine cu consecințe dureroase, ne șterge din minte traseul perfect stabilit pentru propria viață, ne incomodează cu tăișurile lui dar este ca o curățenie generală în casă. Poate nu îți place să o faci, poate te doare spatele și obosești dar la final îți place curățenia în care stai. Aflarea adevărului despre sine presupune igienizarea interioară și este dureroasă. Vezi cum se dărâmă propriile convingeri ca un castel de nisip spălat de valurile curiozității și dorinței de schimbare. Rămâi goală și vulnerabilă în fața necunoscutului. Și noi de schimbare și necunoscut fugim ca niște campioni. Să accepți că fiecare clipă din viață ți-ai construit-o, ai creat-o și să îți asumi fiecare secundă este greu. Este mai ușor să dai vina pe alte persoane, pe circumstanțe, pe stele și nori pentru suferințele tale. Dar tot ce ai trăit ai creat singură.

Să te uiți în spate și să realizezi că era inevitabil să ajungi în acest punct, să accepți că atât ai știut, să te ierți pentru fiecare virgulă din viața ta este greu și eliberator. Adevărul poate fi inconfortabil dar și minunat. Și adevărul este mereu prezent doar că alegem să îl ignorăm pentru locul călduț, sau nici măcar atât, doar cunoscut. În el știm să trăim. Ignorăm fiecare moment din noapte în care contemplăm tavanul spunându-ne că poate cafeaua este de vină. Ignorăm fiecare strângere a inimii și zvârcolire a stomacului că poate suntem prea sensibile. Dar ne ascultăm mintea. Rațiunea ne găsește mereu scuze să rămânem acolo, ea este doar un program care rulează cu ce știe, ea este partea din tine care urăște schimbarea. Atâta timp cât există un conflict între minte și suflet găsește-ți curajul să îți privești propriul adevăr. Da, o să doară al naiba de rău, o să fi ca o veche casă părintească cu ziduri mucegăite pusă la pământ. Dar abia apoi poți construi cărămidă cu cărămidă ceva nou, un loc unde mintea și sufletul îți trăiesc în armonie, un loc unde poți să simți în viitor iubirea.

Azi te ascunzi într-un colț, mâine deschizi gura și spui un adevăr care ți-a mușcat din suflet cât timp l-ai ținut ascuns, poimâine o să plângi apoi o să ridici iar privirea către un cer senin. Este ok. Lumea nu s-a creat într-o zi. Toate lucrurile minunate se obțin greu și ceva durabil necesită timp.

Dar să nu uiți că anul are patru anotimpuri diferite și azi poate fi soare, mâine furtună. Și cât de minunat este să porți soarele în tine și pe timp de furtună!

Leave a Reply