ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Psihologie, Dezvoltare personală


Editură: CURTEA VECHE


Număr de pagini: 181

„ Mă refer cu precădere la aceia dintre noi care au convingerea că, pentru a fi iubiți, trebuie să fie perfecți. Iar acest scut al perfecțiunii ascunde multă nesiguranță, rușine și vinovăție față de acele părți ale noastre despre care, în interacțiunile din copilărie, am învățat că trebuie ascunse deoarece „lumea” nu le place. Marea capcană psihologică în acest caz este următoarea: cu adevărat nu contează cât de multe reușite ai acumulat, deoarece, din disperarea de a evita eșecul, ai minimalizat orice bucurie și ai reprimat puternic sentimentul succesului.”

„ Adultul model este adolescentul care cu adevărat s-a temut de sexualitate și care este bântuit și de frica de intimitate, deoarece, cu intenția de a-și mulțumi părinții, a fost nevoit să-și blocheze impulsurile sexuale firești. Aceștia sunt copiii care au învățat că fără aprobarea părinților nu le se permite să facă nimic; sunt adolescenții care își inhibă pornirea firească spre masturbare și care în etapa de intimitate ajung să-și canalizeze energia spre părinți. Respectul față de părinți înlocuiește intimitatea emoțională față de cei de aceeași vârstă și convingerea cheie este că „ dacă vreau să păstrez iubirea părintească, trebuie să am un comportament impecabil, nimic inacceptabil nu este tolerat.”

Copilul invizibil sau copilul interior este acea parte din noi care cuprinde experiențele negative din copilărie și care se activează în diverse situații făcând ca răspunsul nostru să fie dat de acel copil rănit și nu de adultul care suntem astăzi. Aceste convingeri preluate din copilărie și care nu ne aparțin sunt cele care ne modelează interacțiunea emoțională cu cei apropiați și importanți pentru noi.
Pentru a avea relații autentice cu cei din jur trebuie să începem individual munca cu sinele pentru că nu le putem oferi celorlalți ceea ce nu avem.
Mi-a plăcut mult descrierea relației cu frica, poate pentru că o cunosc prea bine. La fel ca și autorul am tot auzit în jur că trebuie să îți înfrângi frica, trebuie să faci exact ceea ce te sperie ca să o depășești. Însă, la fel ca el, de cele mai multe ori senzația de frică a crescut în intensitatea. El propune să vedem frica cu o oarecare curiozitate, să o privim ca o relație pe care o avem cu buchetul acesta numit emoții.
Cartea cuprinde multe aspecte de parenting pentru că dacă adultul își rezolvă problemele emoționale și relația cu propriul copil este mai bună.
În funcție de educația și suportul emoțional primit sau nu în copilărie noi ne-am format ca adulți și cărăm aceste dezechilibre emoționale în spate.
În primii doi ani nevoile esențiale ale copilului sunt disponibilitatea emoțională și căldura relațională. Acestea duc la formarea atașamentului. Când nu primește o siguranță relațională în raport cu părinții ajung să se dezvolte frica de abandon și de respingere, părintele fiind perceput ca sursă de durere și plăcere, atașamentul devenind anxios.
În primii trei ani nevoile copilului sunt posibilitatea de explorare, de revenire și de împărtășire. Această etapă este urmarea dezvoltării atașamentului și reprezintă nevoia de autonomie pe care copilul începe să o dezvolte. Dacă părintele nu reușește să găsească un echilibru în acest demers al copilului va apare șantajul emoțional, rușinea, învinuirea sau respingerea.
În primii patru ani nevoile copilului sunt oglindirea, aprecierea și siguranța relațională. Această etapă numită și „ nașterea psihologică” reprezintă momentul în care copilul începe să își contureze identitatea prin oglindire. Dacă părintele nu îi validează imaginea de sine copilul va avea un sine confuz.
În primii șase ani nevoile copilului sunt primirea de feedback pozitiv, aprecierile verbale și încurajările. După ce și-a stabilit identitatea copilul vrea să își demonstreze puterea. În această etapă copilul trebuie încurajat și lăudat pentru progresele sale altfel ajunge să creadă că nu este suficient de bun.
În primii doisprezece ani nevoile copilului sunt stabilirea relațiilor de prietenie, sentimentul de apartenență și cultivarea relațiilor cu cei din jur. Aceasta este etapa în care copilul își asumă primele riscuri relaționale iar părintele trebuie să accepte noile relații, să fie disponibil pentru copil atunci când are nevoie și să îi permită evadarea din cuib. Altfel copilul o să ajungă un adult ce se va sacrifica pentru cei din jur sau va trăi în sentimentul singurătății.
În primii douăzeci și patru de ani nevoile copilului sunt explorarea sexuală, cultivarea intimității emoționale și integritatea personală. Aceasta este ultima etapă înainte de vârsta adultă și este perioada când părintele trebuie să își încurajeze copilul în exprimarea sexualității și iubirii față de un partener. Altfel copilul fie ajunge un rebel fie se retrage în carapacea lui.
Cum în copilărie suntem vulnerabili experiențele negative ne rănesc emoțional și ca adulți ne-am înăbușit aceste traume. Însă traumele nerezolvate pe lângă faptul că ne sabotează, le dăm mai departe. Pentru a crește copii mai echilibrați emoțional trebuie să rupem această pânză de păianjen care dăinuie de generații întregi.
Mi-a fost greu să scriu despre carte pentru că deși la prima vedere pare micuță ca și număr de pagini conține foarte multă informație. Am savurat-o și am subliniat-o aproape pe toată! Autorul creează o imagine de ansamblu asupra traumelor emoționale, cum ne influențează ceea ce ascundem bine în interior, cum se schimbă relațiile cu cei din jur în funcție de bagajul nostru emoțional. Atinge și subiectul sexualității, ceva ce pentru noi este încă taboo, și în general se simte că este român pentru că este cumva centrat pe problemele care ne-au virusat emoțional pe toți. Cartea conține și o serie de exerciții care ne pot ajuta să ne dăm jos din caruselul emoțional în care înotăm de mici. Sper că v-am trezit curiozitatea pentru că este o carte pe care nu v-aș recomanda-o ci v-aș obliga să o citiți dacă aș putea. Dar cum trăim în democrație pot doar să v-o recomand cu drag!

Leave a Reply