ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Dezvoltare personală, Spiritualitate


Editură: HAY HOUSE UK


Număr de pagini: 192

„ Underneath all your fear – based projection are deep, hidden wounds that you’ve been ignoring because you’re afraid of felling that old pain. Instead of allowing the pain to be present, you project it onto other people, your circumstances, even your physical body. The fearful part of your mind will do whatever it takes to distract you from felling this pain – because the moment you start to feel it is the moment you start to heal it. We cling to fear out of habit. We’re convinced that it’s safer to deny our uncomfortable feelings. But what we press will persist no matter how good we get at avoiding it. While it may seem terrifying to face our deepest wounds, there is always freedom on the other side.”

„ We judge others and ourselves through the lens of our past by projecting old experiences onto our current circumstances. This is no different than judging the world through the lens of fear. If, for instance, you had an authority issue with your mother growing up, you may project the same issue today onto your boss by resenting her authority.

„ We begin to heal our judgment toward others when we accept that people are our teachers in the classroom that is our life. Making that commitment allows us to look diffrently on our situations. Witness how we drag the past in the current moment, and then choose again.”

„ We are all connected in that we have the same problem and the same solution. Our problem is that we detoured into fear and belived we are separate and unsafe in this world. While we may all have this problem, we also have the same solution. The solution lies in the decision – making part of our mind that chooses love.”

Cum ar fi să poți simți în fiecare moment din viața ta că există o forță mai presus de tine care mereu „ îți ține spatele”, care lucrează neîncetat pentru a-ți transforma nevoile și dorințele în realitate? Tu trebuie doar să îți dorești cu fiecare celulă din corp apoi să lași Universul să lucreze pentru tine. Ai putea lăsa controlul, ai putea ignora mintea care ți-ar spune ce trebuie să faci, cum să faci să îți atingi scopul? Ai putea avea atâta încredere încât să vezi fiecare situație din viața ta prin iubire și nu prin frică, nerăbdare, anxietate și n situații catastrofale închipuite?


Noi suntem crescuți și formați să credeam că viața este grea, că un rezultat se obține prin chin, efort și zbatere. Avem falsa idee că doar noi putem face lucrurile să se miște, că totul ține de noi deși viața ne-a arătat de multe ori că oricât ai încerca să vâslești spre o direcție, ajungi în alta. De multe ori mult mai bună. De multe ori ne dorim lucruri de care nu avem nevoie, pentru că nu știm de ce avem nevoie cu adevărat.


Suntem obișnuiți să trăim cu frică. Frica că nu suntem suficient de buni la serviciu, frica că nu suntem iubiți, frica că nu suntem acceptați, frica de singurătate. Suntem înconjurați și sufocați de frici. Dar dacă oare am reuși să ne dezbrăcăm de fricile astea și să vedem fiecare moment din viața noastră prin iubire? Când ne lovim de un zid să înțelegem că poate zidul este acolo nu să dăm cu capul la infinit în el ci să ne întoarcă spre o altă direcție?


Cartea ne prezintă Universul ca pe o putere imensă care ne stă la dispoziție, trebuie doar să o accesăm, să ne lăsăm în grija ei. Asta nu înseamnă că trebuie să stăm în mijlocul patului și să nu facem nimic însă să nu ne trăim viața cu disperare, cu frică, alergând robotic după ce credem că avem nevoie să fim fericiți. Să ai încredere că această forță extraordinară o să îți pună în față tot ceea ce ai nevoie.


Autoarea ne prezintă o serie de exerciții care să ne ajute să ne liniștim mintea, să puteam accesa această putere și să ne schimbăm filtrul prin care vedem viața. Insistă pe meditație, considerând-o necesară în acest proces.
Mi-a plăcut mult cartea. Este ușor de citit și deși pare că sunt informații ușoare din genul pe care le tot auzim din ce în ce mai des are o profunzime pe care cred că o înțelegi abia după ce ai reușit să privești în tine.

Leave a Reply