ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Am urât iarna cam toată viața mea și am tânjit după vară imediat cum temperatura scăzută îmi făcea pielea de găină. În ultimii ani însă percepția asupra anotimpurilor mi se tot schimbă.


La fel este și cu natura. Asociam ieșitul în natură cu o plimbare în parc sau un grătar la pădure. Acum natura mă uimește, mă încarcă cu o energie pe care nu o pot lua din altă parte. Modul în care schimbă permanent ținutele Universului și îi stă bine cu toate mă face să mă gândesc la noi oamenii. La modul în care mereu am alege doar anumite lucruri, trăiri, experiențe și cum fugim de altele.


Avem multe de învățat de la natură. Ne oglindim în ea. La fel ca ea avem perioade minunate în care ne croim visuri în mirosul ghioceilor ce apar primăvara, trăiri intense ca valurile mării sub soarele arzător din plină vară, liniște pe care o savurăm în culorile toamnei și perioade reci de care ne refugiem la căldură.


Natura ne învață că nimic nu durează, că și viața noastră este un ciclu de trăiri în care putem zâmbi indiferent de ce ne oferă această călătorie.
Ador să stau în natură, măreția și perfecțiunea ei mă lasă de multă ori mută. Doar privesc în jur cu sete de parcă mi-aș dori să îmi imprim în suflet senzația pe care mi-o dă. Să pot închide ochii și să mă întorc în mijlocul munților ca un copil în pântecul mamei.


Prea puțin timp petrecem în natură. Dar ea ne oferă mereu aceeași îmbrățișare caldă cu miros de iarbă.


Am urât iarna cam toată viața mea însă acum o văd ca pe o etapă firească, un pas prin viață pe care trebuie să îl faci cu bucurie și cu nasul înghețat. Și cu mult vin fiert.


Vouă ce anotimp vă este cel mai drag?

Leave a Reply