ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Literatura Română


Editură: HUMANITAS


Număr de pagini: 335

„ Cât despre mine, după ce în primii ani ai copilăriei nu înțelegeam nici o metaforă, acum, de când mai crescusem, căzusem în extrema cealaltă. Luam totul la figurat. Mi-am spus că o să țin minte, în apele dezlănțuite ale vieții, să nu dau din mâini inutil, să mă las dusă de vârtej la fund și-apoi să fac mișcarea laterală care să mă scoată din cercul nefast. Și cred că și mie lucrul ăsta mi-a salvat viața.”

” Admir întotdeauna ocolurile prin spațiu și timp pe care le face destinul, ca și cum n-ar vrea să ajungă mai devreme la punctul de întâlnire stabilit, se mai plimbă puțin prin împrejurimi și abis când se apropie ora revine, cu ochii pe ceas, la locul în care fusese deja, de la bun început.”

„ Cinci sertare ale crinului erau descuiate, le trăgeam din când în când afară cu o curiozitate mereu nouă, deși le cunoșteam conținutul: altă formă de Paradis, fără îndoială. Al șaselea stătea tot timpul bine încuiat și nu-i nevoie să-ți mai spun că ne ispitea cel mai mult. Cred că așa e și la oameni: îți place să le vezi însușirile din sertarele care se deschid, pe rând, dar de întrebat te întrebi doar ce e în cel care rămâne încuiat.”

Cartea este un soi de povestiri din copilăria Anei în Brașov, într-o familie numeroasă ce trăiește într-o casă magică, văzută de copii ca un alt membru al familiei cu taine ascunse în zidurile vechi, comori în sertarele încuiate ale adulților și care chiar plânge uneori, așa cum face orice persoană de-a lungul vieții.


Pentru mine a avut un farmec aparte pentru că trăind în Brașov fiecare străduță, fiecare loc îmi apărea în imaginație. Așa că am băut o cafea pe strada Sfântul Ioan, cu Tâmpa în dreapta mea, biserica în față și Hotel Aro în stânga, zâmbind și gândindu-mă cât de magică și plină de posibilități se vede lumea prin ochii unui copil. Cum acum zeci de ani urca, pe aceeași cărare pe care urc și eu adesea, un copil care își dorea să descopere cocoșeii din ziduri gândindu-se cum respiră ei oare acolo.


Cartea are elemente autobiografice și rămâi cu un sentiment de melancolie și înduioșare. Mi-a trezit multe amintiri din propria copilărie, mi-am reamintit modul în care vedeam lumea ca și copil și a trezit o dorință de a redescoperii magia și frumusețea lumii. Ca și adulți, împovărați de atâtea lucruri de făcut, de avut, de obținut, uităm să ne oprim și să ne bucurăm sincer de lucrurile mărunte deși tocmai ele sunt cele din care ni se compune viața zi de zi.


O să rămână o carte foarte dragă mie și este pe lista cărților pe care o să o recitesc cândva, într-un moment în care poate o să realizez că am uitat să fiu copil.

Leave a Reply