ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Biografii


Editură: ART


Număr de pagini: 278

„ Guvernarea țaristă era sprijinită de aparatul său militar și polițienesc. Siguranța publică nu reprezenta o prioritate absolută pentru niciuna dintre aceste instituții. În schimb, cea mai importantă funcție a lor era protejarea autocrației de contestările politice. Dacă rușii criticau prea mult felul cum era condusă țara, ei puteau fi arestați și exilați în îndepărtata și înghețata Siberie, fără drept de apel. Sprea a menține pacea și a apăra ordinea, țarul cenzura presa, interzicea anumite cărți, îngrădea dreptul la opinie și li-l refuza oamenilor și pe acela de a forma organizații politice. Casele puteau fi percheziționate. Corespondența putea fi deschisă și citită. Prăvăliile și universitățile puteau fi închise la un simplu ordin la țarului. Chiar și membrii nobilimii erau la cheremul lui. Țarul putea confisca proprietăți, putea să le refuze nobililor permisiunea de a se căsători și putea exila pe oricine doar pocnind din degete.”

Despre politica Mamei Rusia recunosc că știam puține lucruri. O asociam cu regimul comunist, Stalin și lumea descrisă de Dostoievski. Bine, și de Tolstoi. Am avut o pasiune pentru ei la un moment dat, am fost fascinată de profunzimea scrierilor lor. Încă îmi plac și mai am ceva de citit până să pot considera că le-am citit mare parte din opera literară.


Nu știam ce regim de conducere a avut Rusia înainte de comunism. Cunoșteam noțiunea de țar dar nu am știut exact funcția lui în lumea politică.
Țarul Nicolae a fost ultimul conducător al Rusiei din dinastia Romanovilor. Regimul era unul autocrat ceea ce înseamnă că avea putere absolută asuptra țării. Interesantă este și povestea țarului, modul în care a fost crescut și educat. Sau mai bine spus în care a fost privat de orice formare pentru rolul pe care știa că trebuie să și-l asume la un moment dat. Tatăl său îl considera un om slab, nepotrivit pentru a conduce cu mână de fier, și tiranie, Rusia. A crescut oarecum marginalizat, ignorat, umilit și fără o educație propice unui viior țar.


Rusia era țara contrastelor. Belaya, numele rusesc pentru conți, prințese, baroni, persoane cu titluri nobile, constituia 1,5% din populație și duceau o viață în lux și opulență dusă la extrem. Restul țării murea de foame la propriu. Aceasta este țara pe care Nicolae o moștenește atunci când tatăl său moare. Această realitate însă nu a fost capabil să o vadă niciodată. Propria ignoranță a dus la revolte ale populației și într-un sfârșit la răsturnarea sistemului și moartea familiei.


Niciodată nu am înțeles de ce folosim expresii ca „ Vreau să fiu o prințesă”. Viața de prințesă pentru mine presupune un fel de amputare a propriei vieți. Din momentul în care te naști într-o familie regală, viața îți este trasată. Ești crescut într-un anumit fel, trebuie să te comporți într-un anumit fel, să trăiești conform unor standarde care poate sunt la polul opus ție ca personalitate. Cam așa l-am perceput pe țarul Nicolae. Un om care fugea de expunerea publică, care își ignora cât mai mult îndatoririle și care și-a dorit doar să își trăiască viața liniștit cu familia.


Se căsătorește cu Alexandra, prințesă de origine germană, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii care se și ocupă de educația ei. Cei doi au trăit o viață retrasă având împreună cinci copii, patru fete și un mult dorit băiat, moștenitor al tronului. Țarina Alexandra este o persoană încăpățânată și dominatoare, cea care conduce din umbră. Legătura ei cu Rasputin, un așa zis mistic produce o profundă neîncredere a poporului rus față de ea. Deciziile proaste pe care le iau în conducerea proastă duc la un sfârșit tragic. Ignorarea condițiilor de viață a oamenilor de rând, înăbușirea revoltelor prin forță fac ca încrederea de neclintit a rușilor în țar să dispară. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial duce pentru o perioadă la unirea rușilor în fața dușmanilor, însă pentru scurt timp.

„ Cu milioane de țărani aflați pe front, țara era amenințată de lipsuri alimentare și prețurile creșteau. Pâinea neagră a ajuns să aibă un preț de trei ori mai mare decât la începutul războiului, iar un kilogram de cartofi costa de opt ori mai mult. Prețul chiriilor s-a triplat chiar dacă mii de muncitori nu aveau de lucru, fabricile lor fiind închise din lipsă de cărbune. Tot mai puțini oameni își permiteau produsele de bază, plus că deseori acestea de-abia mai puteai fi găsite în oraș.
Cu toate astea, palatele nobilimii străluceau, iluminate feeric. Muzica umplea sălile de bal. Încă se dădeau dineuri fastuoase, organizate la mieziul nopții, unde se serveau ouă umplute, sturion și prăjituri cu cremă de trandafiri, ispitindu-i pe musafirii din încăperile elegante. Bijuteriile sclipeau. Tresele aurite străluceau orbitor. Iar hohotele de râs și șampania curgeau în valuri, pe când convivii discutau despre cele mai la modă jocuri de cărți și despre prețul exorbitant al caviarului.”

Țarul este obligat să abdice și se retrage cu familia la una din proprietățile lor într-o formă de arest la domiciliu. Încet se instaurează un nou regim, regimul comunist condus de Lenin. Fără puteri administrative sau politice țarul reprezintă în continuare un pericol pentru regimul comunist. Le era teamă că sfârșitul războiului o să favorizeze întoarcerea țarului la conducere, deci răsturnarea propriului regim. Așa că toată familia Romanov este ucisă în taină, noaptea într-o pivniță unde credeau că așteaptă venirea unui camion care să îi transporte în siguranță într-o altă locație. Dezvăluirea acestui masacru și a locurilor unde au fost îngropați au fost dezvăluite abia după căderea regimului comunist. Nu se știe dacă Lenin a ordonat uciderea familiei Romanov, dar se presupune că știa de acest ordin.


Este o bucățică din istoria Rusiei care mi-a plăcut. Mi-a plăcut că sunt prezentate declarații ale persoanelor de rând din acea vreme astfel fiind bine conturat contrastul dintre clase. Instaurarea regimului comunist, viața și credințele rușilor de rând, modul de trai al claselor privilegiate, viziunea asupra vieții a conducătorului unuia din cele mai mari puteri în acel moment au făcut ca această lectură să îmi placă extraordinar de mult. Îmi place istoria, și spusă sub forma unei biografii mă lovește fix în locul unde îmi țin cărțile preferate.

Leave a Reply