ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Psihologie


Editură: HUMANITAS


Număr de pagini: 344

„ Într-o lume fără modele reale de iubire, fără prea multe cupluri frumoase, fără un proces adânc, asumat al propriei construcții și evoluții, oamenii au atracție pentru experiențe care le vor reactiva propriile dureri. În filmele de dragoste, de pildă, vedem adesea cum sunt alese durerea, respingerea sau abandonul, indisponibilitatea pentru dragoste. Cred că fiecare are nevoie să-și înțeleagă povestea de viață. Autocunoașterea însă este un proces lent, care implică multe experiențe și căi diferite de înțelegere. Relația cu partenerul, relația cu copiii, cu prietenii, cu colegii de muncă sunt astfel de căi de înțelegere a noastră. Însă cu greu putem face diferența între propriile proiecții și realitate.”

Pot considera această carte începutul explorării vieții de cuplu. Dacă vrei să îți îmbunătățești viața de cuplu, să o înțelegi mai bine, dacă te lovești de sentimente pe care nu le înțelegi dar cu care nu îți este comod să trăiești citește această carte. Prezintă în mare relația de cuplu, problemele cu care se confruntă cel mai des, tipologiile cele mai întâlnite și soluții pentru a vedea imaginea de ansamblu a relației cu partenerul tău.


Noi avem un pachet de convingeri legate de relația de cuplu, convingeri preluate de la părinți și mediul social. De cele mai multe ori avem impresia că alegem un partener opus de părinți, cu care trăim o viață diferită însă de cele mai multe ori sunt aceleași tipare manifestate sub altă formă. În momentul în care suntem într-o relație ni se activează automat tiparele familiale. Practic devii mama/ tatăl tău. Părinții sunt exemplul nostru cel mai apropiat. Pe ei i-am văzut în rolul de soț/ soție/ iubit/ iubită. Dacă au avut o relație rece probabil așa o să fi și tu sau o să pui doar o distanță emoțională de care nici măcar nu ești conștient. Dacă au avut roluri de dominant și submisiv o să îți alegi un partener care să îți permită să joci același rol pentru că îți este familiar. Noi alegem familiarul deși conștient spunem că vrem să fugim de situațiile respective.

„ În cursul celor prea mulți ani de comunism, când relațiile au fost abuzive, manipulative, când teama de a fi pedepsit, dar și nevoia de a fi special, ca să ai privilegii, au fost autoprezente în viața părinților noștri, cuplul a avut enorm de suferit. Iar relația cu copiii a fost și ea, implicit, afectată. Părinți mult prea intruzivi, relații prea apropiate, fără a da copilului spațiul necesar să fie copil – spațiu pentru bucurie, alinare, joacă atunci când viața de zi cu zi avea atâtea greutăți. Unii au reușit să aibă o viață cu sens, în ciuda lipsurilor și suferințelor. Alții nu. Rezultatul? Copii responsabilizați fără voia lor pentru nevoile și fericirea părinților, protectori sau confidenți, naratori ai suferințelor lor. Apoi, deveniți adulți, cu inerentele critici sau respingeri, ca formă de apărare. Sau părinți detașați, neconectați emoțional cu copiii lor. Fără să vadă cum și ce simt aceștia, când au nevoie de alinare. Adulți răniți în feluri diferite, crescând copii care au preluat rănile lor și le-au dus mai departe în cuplu. Intimitatea, apropierea, sexualitatea și erotismul – subiecte despre care nu s-a prea vorbit. Rușinoase. Toate, absolut toate, au afectat cuplul de azi.”

Pentru a avea o relație echilibrată între doi adulți fiecare trebuie să își descopere propria poveste, să își vindece propriile răni. Pentru asta trebuie să fie un observator al cuplului părinților lui, să vadă interacțiunea lor ca iubit și iubită pentru că acolo stau semințele din care au crescut convingerile proprii privind o relație de cuplu. Să afle povestea părinților pentru că aceste tipare se dau din generație în generație. Analizează viața părinților, cum au crescut ei, ce au primit de la proprii părinți, ce cuplu au avut, ce tip de relație. Inconștient ai ales să trăiești ceea ce ei au trăit. Abia când ajungi un adult sănătos emoțional, cu propria identitate, cu propriul spațiu și granițe poți menține o relație cu un partener în cadrul căreia puteți evolua. Relațiile simbiotice, cele în care nu mai există granițe sunt toxice.

Cartea detaliază multe tipare preluate de la părinți și modul cum îți influențează viitorul. Poate ai fost crescută de o mamă narcisistă, de un părinte dominator, de un manipulator emoțional, de un părinte care a trăit prin tine, care te-a văzut ca o extensie a lui și nu ca pe o persoană diferită și independentă, poate ai crescut într-un mediu în care certurile erau la ordinea zilei, abuzurile emoționale și fizice prezente. Toate, dar absolut toate îți influențează viața mai mult decât îți poți imagina. Poți alege un partener dominant care te manipulează emoțional trezind în tine sentimentul de vinovăție, neputință și care te poate șterge până îți pierzi identitatea ca persoană. Sau un bărbat gelos, posesiv pentru că așa înțelegi tu iubirea, fără granițe sănătoase. Sau o femeie submisivă care îți confirmă puterea în cuplu.


Sunt atât de multe tipare în care putem pica cu ușurință încât îmi este imposibil să le enumăr pe toate însă recomand cartea. Insist. Vă rog. Vă îndemn.


Societatea românească a trăit vremuri politice, sociale, economice care au influențat profund viziunea noastră asupra cuplului. Autoarea înțelege acest lucru și pune informațiile într-o matrice ușor de înțeles.
Un subiect pe care îl mai abordează este cel al rolurilor. Trăim vremuri în care nu ne mai știm rolurile. Până acum ceva timp bărbatul era puternic, stâlpul casei, susținătorul financiar al familiei. Acum vrem bărbați care să ne arate emoția, vulnerabilitatea, cu care să ne conectăm. Femeia lucra, creștea copii, spăla, gătea, făcea curățenie și în general se supunea bărbatului. Acum femeile au o voce cu care își cer drepturile și vor bărbați care să își spele șosetele, cu care să gătească împreună, cu care viața să fie împărțită din toate punctele de vedere.


Ce duce la infidelitate în cuplu? De ce viața sexuală ajunge un subiect îngropat? De cele mai multe ori ne arătăm cu degetul partenerul. El a înșelat, el a zis, el a făcut însă într-o relație participă ambii parteneri așa că și rezultatul este tot împărțit la doi.


Vă las mai jos o listă cu filme recomandate în carte. Sper să vă fie cu folos.


In The Mood For Love, 2000
Before Sunrise, 1995
Before Sunset, 2004
Damage, 1992
Trois Couleurs, 1993-1994
Moscova Nu Crede În Lacrimi, 1980

When Harry Met Sally, 1989
Another Woman, 1988
Husbands and Wives, 1992
Blue Jasmine, 2013
Closer, 2004
Little Children, 2006
Love Building, 2013
La Source Des Femmes, 2011
The History Of Love, 2006
After The Wedding, 2006
In A Better World, 2010
Falling In Love, 1984
The Remains Of The Day, 1993
Sophie’s Choice, 1982
American Beauty, 1999
Blue Valentine, 2010
Brokeback Mountain, 2005
Perfetti Sconosciuti, 2016
Manhattan, 1979
Casablanca, 1942

Leave a Reply