ga('send', 'pageview');

Marina Milosav

” Am învățat de la viață: că pot fi destul de fericit încât să fiu bun.”

Categorie: Psihologia copilului și dezvoltării


Editură: PHILOBIA


Număr de pagini: 268

„ Fermecată, apoi demnă de milă, terorizată și învinovățită, victima se consumă multă vreme încercând să înțeleagă ce se întâmplă și să se adapteze. Sfârșește prin a renunța la încercarea de a mai da un sens acestor comportamente absurde. Atunci devine un automat fără creier. La fel ca un zombi, victima ascultă fără să gândească, având un singur obiectiv: să evite cât poate scenele epuizante. Problema este că hărțuirea morală este un proces care, odată început, nu se va mai opri și nu va putea continua decât agaravându-se. Abuzatorul se îmbată cu autoputernicia sa, devine un adevărat drogat cu propriile abuzuri. Victima este drogul său. Are mereu nevoie de o doză tot mai puternică. La un moment dat, victima trebuie să reacționeze pentru a-și asigura supraviețuirea. Este extrem de tulburător: toate victimele pe care le primesc la consultații de mai bine de 20 de ani au pronunțat aceeași frază; „ Era cât pe ce să nu mai scap cu viață!””

„ Manipulatorii reglează cu soția lor socotelile pe care nu le-au reglat cu mama. Pentru a fi siguri că o domină și că aceasta va avea grijă de ei, aleg mai degrabă o femeie cu caracter blând și matern, dar, în mod paradoxal, o detestă pentru că este așa. Amabilitatea, devotamentul, răbdarea, înțelegerea sunt greu de suportat pentru că toate vin prea târziu și amintesc de lipsuri ireversibile. În plus, pentru un manipulator, amabilitatea nu poate fi decât un calcul punctual sau o slăbiciune. Acesta este motivul pentru care cu cât soția lor este mai binevoitoare, cu atât mai mult le alimentează paranoia pentru că nu pot da un sens acestei bunătăți gratuite. Câtă vreme nu au copii, manipulatorii folosesc fără măsură sau rușine instinctele materne ale soției lor, în același timp disprețuind-o pentru că este atât de servilă. Apoi, când soția lor are acces la statutul detestat și temut de mamă, lucrurile se deteriorează, ea devine inamicul care trebuie înfrânt. Acesta este motivul pentru care, statistic, violențele conjugale încep, în general, în timpul sarcinii. Acești bărbați devin răi cu soțiile lor pentru că se tem de arhetipul mamei și îl detestă.”

„ Copiii parentificați sunt antrenați excesiv să uite de ei, să trăiască cu abnegație în serviciul altora ( și, mai ales, al persoanelor cu comportamente deviante!). Și să-și joace rolul în triunghiul dramatic al lui Karpman. În acest triunghi există trei roluri: victima, călăul și salvatorul. Rolul victimei este monopolizat de părintele manipulator, cel al călăului este culpabilizant, așadar copilului nu-i mai rămâne decât poziția de salvator pentru a simți că există și pentru a-i alimenta nevoia de recunoaștere. Acesta este motivul pentru care a fi parentificat în copilărie duce direct către meserii ca terapeut sau asistent social.”

Cartea atinge un subiect sensibil și anume persoanele manipulatoare. Cum ajunge un om manipulator, cum se comportă, ce consecințe au acțiunile lui și cum să scapi din mrejele lui. Are un limbaj direct, dureros, tăios care uneori este greu de digerat. De cele mai multe ori o persoană devine manipulatoare pentru că a trăit cu un părinte manipulator căruia i-a copiat comportamentul. Un manipulator este copilul care își terorizează colegii în curtea școlii dar în corp de adult și cu un comportament atât de ascuns încât de cele mai multe ori victimele nu realizează ceea ce trăiesc.
Un părinte manipulator este acea persoană al cărui bine și dreptate primează în fața oricărui bine al copilului. Își parentifică de mic copilul, acesta devine responsabil pentru binele părintelui și nu invers. Părintele manipulator își terorizează și abuzează fizic, psihic și emoțional copilul. Copilul crede absolut în părinte așa că începe să creadă că este ceva în neregulă cu el și se modelează astfel încât să fie pe placul părintelui. Părintele manipulator îi repetă copilului că nu este bun de nimic, îl manipulează prin sentimentul de vinovăție pe care îl inseminează adânc în copil, îl privează de afecțiunea necesară unei dezvoltări armonioase și își crește copilul într-o frică permanentă.


Manipulatorii folosesc patru comportamente prin care își amețesc partenerul. Seducția este prima armă folosită și pot fi extrem de fermecători până simt că și-au prins victima în capcană. Apoi pot deveni victime, plâng, se lamentează, trecând drept fragili când defapt ei se simt și sunt indestructibili. Când victimizarea nu funcționează trec la amenințări directe sau subtile. Lasă să se înțeleagă în ce stare deplorabilă o să ajungă victima dacă pleacă, cum tot binele lui provine de la el și cum o să ajungă ei în cea mai cruntă suferință dacă au cumva ideea de a-i părăsi. Ultimul comportament este arta de a întoarce orice situație în favoarea lor. Indiferent de ce fac ei, victima ajunge acuzată de orice rău posibil și prin sentimentul vinovăției cad de fiecare dată în această capcană.
Manipulatorul se folosește de îndoială, frică și culpabilizare. Uneori victimele simt manipularea și pe lângă sentimentul de vinovăție rămâne și teama că s-ar putea întâmpla din nou.


Victima ajunge să fie depersonalizată, demnă de milă, într-o permanentă stare de teroare, modelându-se după comportamentul abuziv al partenerului din dorința de a evita iscarea unor conflicte. Trăiește ca și cum ar călca pe un covor de coji de ouă. Însă această tactică este sortită eșecului pentru că astfel îi întărește convingerile manipulatorului al cărui comportament devine din rău în groaznic. Un manipulator este ușor de reperat. De cele mai multe ori are probleme cu igiena, este vocal, are probleme cu greutatea și are un comportament diferit în societate față de cel de acasă. Asta pentru că ține foarte mult la imaginea lui publică.
Un manipulator este indiferent față de persoanele din jur. Le vede pur și simplu ca pe obiecte sau căi de a-și împlini propriile nevoi. Ideea că un părinte nu își iubește copilul este de neconceput. De asta și face atâtea ravagii. Pentru a putea manipula o persoană, acesta trebuie să știe totul despre partenera sa. Nu există limite, granițe, secrete de vreun fel. Manipulatorul își alege ca parteneră o persoană blândă, empatică, cu instincte materne dezvoltate care nu poate concepe că un comportament poate venii din răutate pură. Așa că îi găsește scuze în copilăria dificilă, în neîndemânare, refuzând să vadă adevărul și supunându-și la rândul ei copii acestui comportament deviant.


Atunci când apar copii într-o căsnicie cu manipulator situația se înrăutățește pentru că acesta nu mai primește atenție exclusivă și detestă să vadă o relație de iubire autentică în preajma sa. Rareori un manipulator ințiază despărțirea, atunci când victima nu îi mai servește la nimic sau când și-a găsit o nouă victimă care îi împlinește nevoile mai bine.
Atunci când victima inițiază divorțul începe războiul. De cele mai multe ori, deși ele sunt cele care își doresc despărțirea pentru a supraviețui, nu îi pot face față comportamentului abuziv. Rareori îi pot ține piept, se lasă în continuare manipulate pentru că nu pot concepe că persoana pe care au iubit-o și cu care a avut copii poate fi răutatea pură. Când începe bătălia pentru custodie, începe coșmarul.

De obicei custodia este comună iar autoarea explică în detaliu cum acesta este un rău extraordinar pentru copii. Manipulatorul o să se folosească de copiii pentru a-și teroriza fosta parteneră, o să-i manipuleze, o să vrea să știe fiecare detaliu din viața ei și ce alt mod mai ușor de a obține asta decât prin copii. Partenera trebuie să fie vigilentă până când copii ajung majori. Dacă lasă garda jos, indiferent de câși ani au trecut, teroarea reîncepe. Manipulatorul o să strângă dovezi pentru a demonstra ce mamă incapabilă este fosta lui parteneră, o să manipuleze situații astfel încât femeia o să fie într-o lumină negativă mereu. O să fie neglijent cu copii, îi lasă cu propria mamă, nu îi spală, nu are grijă să adoarmă la ore respectabilă, nu răspunde la telefon când copii sunt la el etc. De multe ori în instanță mama ajunge să piardă custodia copiilor pentru că ea, blândă și irealistă, nu are dovezi ale comportamentului deviant, pe când el, manipulatorul, are un dosar întreg unde femeia este sancționată pentru fiecare mică abatere.


Aceste comportament pentru un copil are consecințe dezastruase. Obligat să își urască un părinte pentru a primi iubirea celuilalt, într-un război permanent al părinților, de multe ori ajunge să aleagă tabără manipulatorului pentru că el este cel puternic, pe când mama este slabă și nu îl poate apăra. Greșeala mamelor este de a face un copil să creadă că va găsi iubire într-un tată manipulator, rece și răzbunător. Făcând asta, le formează o noțiune de iubire distorsionată conform căreia ei vor trăi toată viața. Copilul se simte neputincios, trădat, umilit și ajunge să aibă o relație denaturată cu propriul corp. Adesea evadează din el și se refugiază în propria minte pentru a supraviețui.


Este o carte cu multe informații din acest spectru al manipulării și dacă măcar aveți suspiciunea că trăiți așa ceva puneți mâna pe ea și citiți-o. De cele mai multe ori victimele trăiesc într-o confuzie totală și poate vă aduce un pic de lumină în întunericul în care trăiți și la care v-ați adaptat fără să știți că dincolo de gratii există lumină.

Leave a Reply